interesant!

http://www.adanima.org/2008/02/12/un-profesor-...

Profesorul Constantin Bursuc afirmă că a pătruns într-o vastă reţea de galerii subterane artificiale. „Există o reţea de tunele fizice, reale, sub toată România. Eu am cartat, prin măsurători la faţa locului, doar unele dintre aceste căi de comunicaţie subterane, care se află la 4-5 km adâncime sub pământ,” afirmă profesorul Constantin Bursuc.

Deocamdată domnia sa nu poate spune cu precizie cine şi cu ce scop a făcut aceste construcţii misterioase, dar continuă cercetările, urmând a face publice rezultatele obţinute. Susţine însă că în realizarea acestora sunt implicate inteligenţe din alte lumi din Univers sau din alte dimensiuni spaţio-temporale.

Profesorul relatează: „Am fost contactat de anumite entităţi subtile din Univers care mi-au comunicat că trebuie să facem un sistem de semnalizare pentru aterizarea navelor extraterestre de mare capacitate, să-i zicem un fel de aeroport aerospaţial. Pentru a îndeplini acest lucru, mi s-a permis să pot face decorporalizări şi salturi în spaţiu şi timp. Am început investigaţiile în urmă cu trei ani, timp în care am fost însoţit de două entităţi terestre care au contact permanent cu civilizaţiile extraterestre”. Nu putem publica momentan detaliile tehnicilor de dedublare, nici informaţii despre entităţile respective sau despre locaţiile exacte unde se desfăşoară cercetările. Printre preocupările profesorului şi ale entităţilor care îl ghidează se află şi localizarea reţelei de tuneluri din subsolul României.

Labirintul subteran

„Am început cercetările din Suceava, unde se află o poartă de intrare spre aceste construcţii. Trebuie să vă spun că există, la 5km sub pământ, un «Centru spiritual», în care am avut acces numai în urma unei comenzi speciale, transmisă de entităţile care m-au însoţit,” a precizat dl Bursuc. Apoi, a descris o sală imensă, luminoasă, cu pereţii din bazalt lustruit, luminescenţi şi cu un soare mare, de aur, pe peretele dinspre răsărit.

Profesorul susţine că a intrat efectiv (nu prin dedublare) într-un tunel din Ceahlău, însoţit fiind până la intrare de prof. Traian Stănciulescu, director tehnic la Institutul de Inventică, filiala Iaşi. Tunelul respectiv era în pantă, avea cam 10m lăţime şi 15m înălţime, cu boltă, iar în el gravitaţia se anula parţial, astfel că deplasarea în interior se făcea în salturi. Acest fenomen, pe care nu îl poate explica deplin, i-a permis să parcurgă distanţe destul de mari într-un timp scurt prin aceste labirinturi subterane. Conform hărţilor profesorului, un asemenea tunel misterios, aflat la o adâncime de 1.500 m sub pământ, leagă Munţii Retezat (Sargesia) de Bucegi (Buşteni), Ceahlău (Sucidava) şi Satu Mare. În vara anului 2007, dl profesor Bursuc a efectuat cercetări în Masivul Godeanu, la vest de Mânăstirea Tismana, unde a găsit alte construcţii subpământene.

Există mai multe afirmaţii privitoare la existenţa unor enigmatice construcţii în adâncurile pământului României, unele dintre ele fiind cunoscute şi păzite cu străşnicie chiar de autorităţi. Modul în care au fost realizate din punct de vedere tehnic aceste tuneluri este o enigmă. În ceea ce priveşte destinaţia lor, cea mai plauzibilă ipoteză este că ele fac parte din reţeaua de tuneluri care există pe întreaga planetă şi care fac legătura cu lumea misterioasă a Shambalei.

Profesorul ieşean Constantin Bursuc este posesorul unor inedite brevete de invenţie, printre care menţionăm motorul reactiv cu plasmă turbionară folosit cu succes în construcţia rachetelor. El este şi autorul volumului „Construiţi-vă cu mijloace proprii un OZN”, apărut la editura Miracol.

Porţi către Shambala, tărâmul tainic al înţelepţilor

de Monica Dascălu

Mesajul esenţial al Shambalei este acela că realizarea spirituală supremă, eliberarea spirituală ultimă, nu este un scop abstract, de neatins, ci poate fi obţinut prin aspiraţie sinceră şi efort spiritual susţinut chiar aici şi acum. Aceasta este învăţătura Shambalei. Shambala este precum un Soare spiritual în jurul căruia gravitează întreaga înţelepciune planetară: toate marile religii, toate marile tradiţii iniţiatice, curentele esoterice divin inspirate, toate şcolile şi căile spirituale autentice sunt inspirate de Shambala. De aceea, Shambala este supranumită Centrul Spiritual al planetei noastre.

Acest centru spiritual nu este totuşi localizat în planul fizic, deci propriu-zis pe Pământ, ci într-o dimensiune subtilă paralelă, mai precis în planul eteric, care coexistă în simultaneitate cu universul fizic. Acest aşa-numit plan eteric este dimensiunea subtilă cea mai apropiată, ca frecvenţă de vibraţie, de planul fizic, şi astfel se explică faptul că fiinţele din Shambala pot acţiona instantaneu, cu o mare putere şi un foarte mare impact, în planul fizic. Planul eteric poate fi considerat ca aflându-se la limita inferioară (ca frecvenţă de vibraţie) a universului astral, şi este acea dimensiune intermediară care face legătura dintre planul fizic şi universul astral.

Comunicarea dintre lumea Shambalei şi lumea fizică a planetei noastre este permanentă şi vie, chiar dacă foarte puţini dintre locuitorii planetei noastre sunt conştienţi de aceasta. Există, desigur, şi perioade mai „întunecate” ale istoriei, şi atunci lumea Shambalei este ocultată, ascunsă, prea puţin cunoscută de oameni. Tradiţional însă se afirmă că, în perioadele de înflorire spirituală a umanităţii, existenţa Shambalei este deplin revelată oamenilor. Aşa va fi în viitorul apropiat.

Ce înseamnă „comunicarea cu lumea Shambalei”? Ea este o comunicare în primul rând subtilă, paranormală, empatică şi telepatică. Se manifestă deseori prin inspiraţie, protecţie paranormală, fenomene de sincronicitate şi, de ce nu, prin fenomene miraculoase. Deci această comunicare este preponderent energetică, nu este neapărat o comunicare de natură fizică. Acest fenomen este uşor de înţeles pentru orice practicant yoga şi exprimă în realitate stabilirea unei stări de rezonanţă sau punere la unison a fiinţei umane cu lumea cea tainică a Shambalei.

Un aspect cu mult mai misterios este legat de călătoriile în Shambala pe care tradiţia planetară le relatează de multe ori cu discreţie, dar cu amprenta indubitabilă a certitudinii şi autenticităţii. Sunt cunoscute multe cazuri de mari înţelepţi care au călătorit în Shambala. Dintre occidentali, Apollonius din Tyana, Paracelsus, Nicholas Roerich, sunt doar câteva nume celebre. Este oare acest lucru posibil?

Cunoaştem, ca yoghini, faptul că omul este înzestrat, pe lângă corpul fizic, cu alte structuri sau corpuri de natură subtilă, adică neaparţinând lumii fizice, ci unor niveluri superioare ca frecvenţă de vibraţie lumii fizice. Cu ajutorul acestor structuri, corpuri, vehicule de natură subtilă (adică de o natură mai rafinată decât nivelul fizic grosier), orice fiinţă umană poate „călători” în orice dimensiune subtilă a manifestării macrocosmice. Astfel, prin punerea în aplicare cu perseverenţă a unor metode yoghine specifice, orice fiinţă umană se poate antrena în acest sens şi poate învăţa să se deplaseze, la voinţă, călătorind în „vehiculele” sale subtile, către alte tărâmuri tainice, mirifice, paradisiace.

Dar în ceea ce priveşte călătoriile în Shambala există relatări ale unor fiinţe care au translatat cu totul, adică, inclusiv cu corpul fizic, în acestă lume subtilă care există în planul eteric. Altfel spus, ele au pornit la drum din planul fizic şi au ajuns la destinaţia călătoriei lor în planul eteric, cu totul, printr-un misterios fenomen de translaţie. Acest gen de călătorii extraordinare, şi incapacitatea oamenilor de a înţelege anumite fenomene fireşti într-un univers multidimensional au dus la ideea că Shambala de fapt se află undeva în lumea fizică, ascunsă fie în munţii Himalaya, fie în ţinuturile deşertice din Asia Centrală, fie în vreo insulă îndepăratată din Nord.

Dar Shambala se află în planul eteric. În plan fizic există doar zone privilegiate, având o anumită încărcătură energetică cu totul specială, care sunt veritabile „trambuline”, tuneluri, ferestre… „porţi” către lumea Shambalei. Acestea sunt anumite locuri de pe Pământ unde rezonanţa cu Shambala este foarte puternică. Acolo totul este posibil pentru cei care aspiră să intre în legătură cu Shamabla şi cu Regele Shambalei: atât comunicarea telepatică, cât şi percepţiile de natură subtilă, iar călătoriile extracorporale în lumea Shambalei se realizează cu foarte mare uşurinţă, dacă desigur sunt îndeplinite câteva condiţii. Puritatea inimii şi aspiraţia se numără printre acestea. Deci, mai ales pentru yoghinii începători (începători în arta de a comunica şi de a călători în Shambala) aceste „porţi” tainice sunt o veritabilă şansă de a accede în realitatea misterioasă a tărâmului Shambalei.

Unde se află „porţile” despre care vorbim? Şi ce sunt ele, căci ele nu sunt porţi fizice? Ele sunt mai degrabă anumite structuri energetice care se află în plan subtil în anumite locuri speciale care au o încărcătură energetică puternică specifică rezonanţei cu Shambala. Aceste structuri energetice se constituie în veritabile „tuneluri” subtile care ne leagă direct cu Shambala, analogic „găurilor de vierme” din fizica modernă.

Locurile care au încărcătură energetică specifică rezonanţei cu Centrul spiritual planetar sunt toate acele locuri de pe Pământunde există sau unde a existat în trecutul oricât de îndepăratat un centru iniţiatic puternic. Pentru că toate şcolile spirituale autentice, toate focarele de spiritualitate sunt permanent susţinute şi inspirate de Shambala. Astfel, toate locurile sacre ale planetei noastre se încadrează în această definiţie, fie că este vorba de muntele Kailasa din Tibet, de templul lui Apollo din Delfi, de piramidele din Egipt sau de piramidele de la Teotihuacan, din Mexic.

În toate aceste locuri, o fiinţă elevat receptivă poate simţi cu uşurinţă „amprenta” energetică de neconfundat a Shambalei. Dar există diferenţe. Unele focare enegetice pot fi mai puternice decât altele. Unele pot fi în mod evident active (dinamizate intens), în timp ce altele pot fi latente (adormite). Impregnarea specifică fiecărui astfel de loc este strâns corelată cu specificul locului şi al perioadei anume din trecut când acel focar spiritual a fost activ. În ciuda diferenţelor, pentru cel iniţiat este evident filonul comun.

Mulţi dintre căutătorii Shambalei o asociază cu Tibetul şi au adânc înrădăcinată această convingere, că în Tibet (sau altundeva în Himalaya sau în Asia Centrală) au cele mai multe şanse de a găsi „porţi” tainice către Shambala. Pentru toţi yoghinii India, Nepalul şi Tibetul trezesc nostalgii care deseori vin din vieţile anterioare. Şi cu atât mai mult e necesar să ştim şi să înţelegem că Shambala nu aparţine exclusiv unei tradiţii anume. Dacă ne construim o imagine fantasmagorică despre Shambala nu facem decât să ratăm şansa pe care fiecare dintre noi o avem aici şi acum de a trăi la unison cu sublimul tărâm al înţelepţilor, ale cărui porţi sunt acum larg deschise pentru cel pur, curajos şi mai ales dăruit lui Dumnezeu şi semenilor săi.

Există nu una, ci multe „porţi” tainice către lumea Shambalei chiar pe teritoriul ţării noastre, pentru că şi aici au existat în diferite perioade din trecut comunităţi şi focare spirituale. Şi ţara noastră are propriul ei tezaur de locuri sacre. Oricât de departe pe firul timpului ar fi existat aici acea magnifică tradiţie spirituală dacică care ne înfierbântă multora dintre noi imaginaţia, forţa ei mai răzbate şi acum în locuri sacre precum Sarmisegetuza, Sfinxul din Bucegi, Vârful Omu… şi de aceea putem spune fără nici cea mai mică umbră de îndoială că în toate aceste locuri, şi nu numai, există „porţi” tainice către Shambala.

În România, în ultimii ani, s-au făcut foarte multe revelaţii spirituale excepţionale. Există în această ţară acum un număr foarte mare de yoghini care au primit iniţieri în foarte multe metode spirituale cu totul revoluţionare pentru societatea occidentală. Cu atât mai mult ne dăm seama că, dacă este să căutăm un loc sau o zonă de pe planetă unde avem cele mai mari şanse de a parcurge drumul mistic către Shambala, România este un loc privilegiat. Nu este necesar să mergem la capătul lumii, pentru că pe teritoriul ţării noastre există aceste focare foarte active de rezonanţă cu lumea Shambalei, există multe veritabile „porţi” deschise prin care putem accede cu uşurinţă în acest veritabil Centru Spiritual planetar. Acolo îl putem întâlni chiar şi pe măreţul Rege al Shambalei, cel despre care tradiţia afirmă că este veritabilul Rege al planetei noastre.

În România există porţi către lumea cea tainică a Shambalei

de Monica Dascălu

De ce să mergeţi până în Tibet pentru a căuta ceea ce deja acolo nu mai există? Occidentul a proiectat vreo trei secole asupra Tibetului toate năzuinţele sale către o lume spirituală tainică şi ascunsă, ferită de griji şi pericole. Pentru yoghinii occidentali, Tibetul exercită o fascinaţie greu de egalat. Realitatea Tibetului este cu totul alta. Acum, cel puţin, Tibetul este o ţară complet devastată din punct de vedere spiritual. În schimb, în întreaga lume există nenumărate focare spirituale, unele latente, altele încă vii, unele chiar foarte intense, care ne pot pune în legătură cu tărâmul cel tainic al înţelepţilor, Shambala. În România există multe astfel de focare active, care sunt veritabile porţi permanent deschise, care ne permit să translatăm în lumea Shambalei şi să intrăm în stare de comuniune profundă cu această lume.

Comuniunea noastră cu lumea Shambalei se poate realiza în diferite forme. Într-o stare de comuniune spirituală telepatică, preponderent afectivă sau mentală, vom simţi apariţia unor stări speciale sau a unor idei inspirate de tărâmul cel tainic al Shambalei; este posibil să nu se manifeste percepţii astrale clare (imagini, sunete etc), dar intensitatea trăirilor profund pozitive care apar atunci, precum şi remanenţa lor, ne vor convinge în timp că este vorba de fenomene autentice. Putem reuşi de asemenea proiecţii astrale în care să ne proiectăm cu toate simţurile sau măcar o parte dintre ele, astfel încât să percepem şi imagini, sunete, mirosuri, arome sau atingeri din Shambala. Trebuie să fim foarte lucizi şi să urmărim în timp să ne obiectivăm şi să ne confirmăm aceste percepţii, conform informaţiilor spirituale pe care le avem sau consultând un instructor yoga.

Proiecţia în timp (în trecut, în acest caz) este de fapt o proiecţie în memoria magnetică universală, AKASHA, acolo unde sunt înregistrate fidel absolut toate evenimentele care au avut loc vreodată pe planeta noastră (şi în întreg universul). Vă puteţi imagina AKASHA ca pe nişte imense arhive celeste. Pentru a avea acces în AKASHA este esenţială dinamizarea centrului de forţă vishuddha chakra. Ne ajută de asemenea foarte mult, pentru a selecta cu precizie destinaţia proiecţiilor noastre în timp, dinamizarea foarte intensă a lui ajna chakra. Atunci când ne aflăm într-un anumit loc cu o încărcătură spirituală specială, ne ajută foarte mult faptul de a atinge cu mâna stângă vestigiile istorice care există acolo (o piatră, o coloană, o statuie).

Sarmisegetuza

În complexul de la Sarmisegetuza, cel mai încărcat loc din punctul de vedere al rezonanţei cu Shambala este chiar „Soarele de andezit” sau discul solar. În zonă se remarcă o încărcare vitală cu totul şi cu totul excepţională, evidenţiată şi de dimensiunea mult peste medie a arborilor şi a vegetaţiei din jurul sanctuarului dacic. Acesta este un loc extraordinar pentru a realiza proiecţii în timp, mai ales dacă nu avem idei preconcepute în ceea ce priveşte tradiţia spirituală dacică – pentru că adevărata tradiţie care a înflorit pe aceste meleaguri este cu mult mai veche decât datele vehiculate de istoria convenţională.

„Am simţit foarte clar că deasupra discului de piatră era un tub ascendent luminos pe care eu l-am perceput atunci precum o poartă care se deschide. Şi acolo, în interiorul acelui tub, erau valabile cu totul alt fel de legi ale timpului şi ale spaţiului, totul era complet diferit de tot ceea ce ştiam sau am simţit eu vreodată. Mi se părea atunci evident faptul că pot să ajung oricând doresc, imediat, în Shambala, mi se părea că pot întinde mâna şi să ating acea lume, că pot vorbi cu fiinţele care trăiesc acolo. Mă simţeam invincibil şi nemuritor, una cu pământul şi cu stelele”. (Horia, 45 ani)

„De câte ori ajung la sanctuarul de la Sarmisegetuza am sentimentul că aş vrea să rămân acolo pentru totdeauna şi că aş putea rămâne mereu acolo, căci acolo este tot ceea ce îmi doresc. Ceea ce simt mai ales este o nevoie organică de-a dreptul covârşitoare de a atinge discul solar, de a mă lipi de el, de a mă întinde de exemplu pe acest disc. Atunci am certitudinea că sunt pe de o parte în deplină siguranţă şi pe de altă parte că sunt conectată la un fel de baterie vitală care mă încarcă cu forţa vieţii. De asemenea, atunci eu vorbesc în inima mea în mod tainic cu Regele Shambalei şi pentru mine acest dialog este dincolo de orice îndoială. De oricâte ori vreau să intru în stare de comuniune tainică cu Regele Lumii din Shambala, pentru mine este suficient să evoc foarte intens momentele în care ating piatra acelui disc de la Sarmisegetuza”. (Andreia, 26 ani)

Sfinxul din Bucegi

Un alt focar tainic de putere care ne permite să intrăm în rezonanţă cu Shambala este Sfinxul din Bucegi, chiar corpul de piatră al Sfinxului şi mai ales „capul” său. Deşi se consideră în general că acesta este numai o stâncă modelată într-un mod mai special de ploaie, zăpezi şi vânt de-a lungul a milioane de ani, Sfinxul din Bucegi este totuşi învăluit în mister. Roca din vârful Sfinxului este foarte diferită de rocile existente în zonă şi, se spune, este similară cu cea din care este făcut Sfinxul din Egipt. Dacă vom realiza în această zonă proiecţii în trecutul îndepărtat vom putea pătrunde cu uşurinţă într-o perioadă fascinantă a miturilor, în Vârsta de Aur a umanităţii, de unde răzbat până la noi ecourile unei sacralităţi dincolo de cuvinte. Pe atunci oamenii erau asemenea zeilor şi nu erau deloc limitaţi la existenţa în această lume fizică.

„Totul părea să vină către mine precum o cascadă luminoasă care pornea de undeva din negura timpului. Mă simţeam eu însumi precum un fel de stea, o fiinţă gigantică dilatată în cosmos, trăind undeva în sfera marilor adevăruri universale (în planul cauzal, n.n.). Şi Sfinxul era precum un Mare Spirit aflat undeva în inima lumii. Aveam sentimentul foarte clar al lucrurilor măreţe care s-au petrecut acolo, al fiinţelor de lumină care au trăit pe aceste meleaguri. Totul era sub semnul luminii, sub semnul Soarelui şi al înţelepciunii. Acest Mare Spirit al Sfinxului din Bucegi părea în mod covârşitor pentru mine a fi undeva înafara timpului şi mult deasupra noastră. Părea a fi protectorul nostru al tuturor şi părintele nostru.” (Mihai, 35 ani)

„Era ger şi se stârnise o furtună de zăpadă; ne-am aşezat într-un fel de cerc, eram patru prieteni pe care un imbold dincolo de puterea noastră de înţelegere ne îndemnase să mergem atunci la Sfinx să medităm. Imediat s-a creat între noi un fel de vortex de energie foarte puternic care parcă radia căldură, şi acea energie ne-a propulsat cu forţă într-o lume a liniştii şi armoniei, într-o lume unde era foarte multă lumină şi frumuseţe, aveam senzaţia unei bunătăţi şi bucurii divine care pluteau în aer şi am ştiut fără nici un dubiu că suntem în Shambala. Interesant a fost faptul că eram împreună cu toţii şi acolo, în Shambala, şi ne-am îndreptat împreună către un fel de templu minunat şi fastuos unde ne-a întâmpinat Regele Lumii şi ne-a numit „Cavaleri” ai lui. Nu am reuşit să îi vedem chipul, dar eram siguri că este chiar el, Regele Shambalei, şi că el era cel care ne-a chemat acolo la Sfinx pentru a putea mai uşor să intrăm în legătură cu el.” (Daniel, 30 ani)

Vârful Omu

Conexiunea acestui loc special cu lumea Shambalei este directă, prin simbolismul de centru, axă a lumii sau buric al pământului care este asociat în tradiţia românească acestui loc cu totul extraordinar.

„Vedeam parcă în faţa mea, în ceaţă, un şir de oameni tineri şi frumoşi îmbrăcaţi în alb. Ei păreau a aparţine unei tradiţii imemoriale, sau poate unei alte lumi. I-am urmat cu toată fiinţa mea şi am simţit că păşesc în miracol, undeva într-o lume a ritualurilor şi spiritualităţii, într-o lume a Soarelui şi a Luminii. Apăruse de undeva de nicăieri Soarele şi era foarte aproape de mine; încercând să îl privesc am realizat că de fapt acolo între Soare şi mine era de fapt o prezenţă plină de putere şi orbitor de luminoasă. Poate că de fapt era acea prezenţă cea pe care eu o asociam cu Soarele. Fiinţa aceea mi-a spus că este Regele Shambalei. Mi-a spus că va veni curând o vreme când şi Pământul va deveni un loc sacru, va deveni un tărâm al luminii. Ceea ce am simţit atunci şi mi-a rămas apoi cel mai intens în amintire este senzaţia de purificare intensă a inimii şi a minţii. Parcă aveam un fel de cristal în cap şi un fel de foc în inimă.” (Maria, 32 ani)

Peştera Ialomiţei

Un alt loc sacru al tradiţiei sprirituale dacice străvechi. Legendele asociază mari mistere cu această peşteră, se spune că aici aveau loc iniţierile dacice şi unii cred că aceasta era peştera lui Zamolxe. Chiar şi printre călugării care locuiesc acolo la schit în ultimii ani circulă poveşti despre pasaje tainice prin care se poate trece direct în Shambala, lumea nevăzută a înţelepţilor…

„Eram un grup destul de mare şi am meditat în întuneric perfect. La început acest lucru era inconfortabil, dar cu timpul am început să percep întunericul ca pe ceva viu, cald şi chiar uşor luminos. Am început să mă simt din ce în ce mai sigur pe mine şi protejat. Sinţeam că acel întuneric este un fel de barieră din ce în ce mai fragilă între mine şi alte lumi. Mi-am dorit atunci foarte intens, din tot sufletul, să translatez în lumea Shambalei. Lăuntric, a fost ca un fel de aruncare, ca şi cum m-am aruncat cu pieptul înainte pentru a sparge acea barieră subtilă. Am simţit imediat cum ea s-a rupt şi apoi instantaneu am fost catapultat într-o lume plină de lumină şi culoare. Am certitudinea că aceasta a fost o proiecţie autentică în lumea Shambalei, pentru că ulterior am avut posibilitatea să experimentez foarte mult în diferite circumstanţe proiecţii astrale în Shambala.” (Bogdan, 25 ani)

Lângă Peştera Ialomiţei mai există o mică peşteră unde mai mulţi yoghini au mers să realizeze meditaţii, în special urmărind comuniunea cu lumea Shambalei.

„Am fost să medităm în această peşteră împreună cu un grup de prieteni, trei dintre noi eram înăuntru şi meditam, iar ceilalţi doi erau la intrarea peşterii şi se odihneau. La un moment dat am început să auzim voci – toţi cei trei care eram în peşteră şi meditam am avut aceleaşi percepţii cu o acureteţe şi similitudine uluitoare pentru noi. Se auzeau deci tot felul de voci în special bărbăteşti, ca şi cum erau mai mulţi oameni ştrânşi la o adunare. Vocile se auzeau din ce în ce mai aproape, noi la început am crezut chiar că era cineva la intrarea peşterii şi apoi că au intrat în peşteră, dar colegii noştri de afară ne-au asigurat de faptul că nu fusese nimeni şi că ei au menţinut o linişte perfectă. Ne-am dat seama apoi că nu înţelegem limba în care vorbesc acei oameni, deşi ne părea foarte familiară. Apoi s-a făcut brusc linişte şi apoi la un moment dat a început un fel de ritual însoţit de incantaţii care practic ne-au indus la toţi o stare de transă pentru câteva ore. Eram siguri, nu ştiam de ce, că e vorba de un ritual pentru pacea pe Pământ(…) În noaptea aceea am dormit cu toţii la gura peşterii şi am avut vise extraordinar de frumoase, în care se făcea că hoinăream prin lumea Shambalei.” (Cristina, 30 ani)

Insula Şerpilor

Este un loc privilegiat unde, se spune, a existat un templu închinat lui Apollo pe care însă ruşii l-au demontat piatră cu piatră şi au transportat bucăţile la Moscova în secolul XIX şi astfel vestigiile au dispărut complet. Insula Şerpilor sau Insula Albă este strâns legată de tradiţia Shambalei şi, din acest punct de vedere, faptul că administraţia Constantinescu a cedat în mod absurd această insulă Ucrainei este cel puţin bizar. Deşi acum acolo nu mai este nimic, probabil memoria vremurilor trecute ne va descoperi multe taine atunci când va fi din nou permis să se viziteze această insulă.

Histria

Cetatea de pe malul mării unde s-a dezvoltat în antichitate o tradiţie înfloritoare… şi aceasta, ca şi cea de la Sarmisegetuza, mult anterioară istoriei oficial recunoscute. Şi foarte diferită de ceea ce se învaţă la şcoală la istorie. Faptul că aici a existat o tradiţie spirituală puternică şi autentică este uşor resimţit în meditaţii, iar rezonanţa cu lumea Shambalei este şi acum vie.

„Atunci când ne-am apropiat de Histria, pe şoseaua spre Constanţa, am remarcat cu încântare tot felul de manifestări luminoase de excepţie pe cer. Raze care se conturau într-un mod mirific, curcubee, explozii de culori. Deşi nu intenţionam deloc să vizităm Histria, am simţit că toate aceste manifestări erau un semn special pentru noi. Aşa că ne-am dus până la ruinele cetăţii. Acolo, într-o stare de contemplare profundă, am simţit cum cerurile se deschid pentru noi. Spontan, am început să facem meditaţie de comuniune cu lumea Shambalei. Am simţit foarte clar răspunsul plin de graţie al Regelui Lumii şi în momentul în care am deschis ochii ne-a încântat sufletele un nou curcubeu. Am interpretat acest curcubeu ca pe un semn divin, ca pe acea punte care leagă lumea fizică de lumile nevăzute. A fost un moment extraordinar de frumos, de neuitat.” (Alin, 40 ani)

………………………………………..

Aceste articole au fost preluate de pe

www.yogaesoteric.ro