Revolutie in nutritionism,dieta sau stil de viata?

GRAHAM

Cine ar trebui sa citeasca aceasta carte?

Toti cei care sint preocupati de a trai constant intr-o buna stare fizica si mentala, cei preocupati de o greutate optima ... 80/10/10 nu este o  solutie unica. Iti permite sa lucrezi pentru atingerea unui tel, mai mul decat o simpla dieta o face. Nu trebuie sa fii mai intai vegetarian sau vegan pentru a beneficia de acest program. Pentru cei care au un regim alimentar obisnuit (se refera la americani), programul iti permite sa continui sa mananci alimentele cu care esti obisnuit, si  in acelasi timp sa incepi sa introduci alimente care sa te aproprie de telul tau. Importanta este mentinerea directiei , nu viteza cu care abordezi acest program. Daca ai trecut deja la o alimentatie vegetariana, vegana sau raw, vei gasi ca aceasta carte reprezinta un pas inainte pentru tine. De fapt, aceasta carte reprezinta ... inelul de alama (? the brass ring) pentru cei ce se hranesc raw. Descurajati de  incapacitatea lor de a avea succes cu alimentatia raw si debusolati de informatiile diametral opuse pe care le-au auzit de la alte persoane sau profesori de profil, entuziastii raw au dorit sa stie daca nu cumva consumau hrana raw cu un grad mare de grasimi si modul in care ar putea sa afle acest lucru. Graham atrage atentia comunitatii raw asupra convingerii sale ca exista pericolul de consum ridicat de grasimi si propune un plan pentru toti aceia care doresc sa se hraneasca raw dar cu aport scazut de grasimi.
 In continuare Graham analizeaza obisnuintele alimentare ale americanilor, care consuma mancare prea grasa,  in pofida programelor educationale ( de reclame, de fast-foodurile din metru in metru nu pomeneste nimic ...) care au transforman natiunea americana in cea mai grasa si bolnava din lume. 2/3 dintre americani sint supraponderali, dintre care jumatate obezi. Aceasta stare a devenit atat de obisnuita incat a denaturat conceptul de “normalitate” permitind ca nivelul acceptat de greutate sa creasca cu cateva kilograme. Situatia poate fi extrapolata si la sunculitzele nationale (me included), cu atat mai mult cu cat libertatea a insemnat pentru noi si dreptul de ingurgitare a tuturor junk food-urilor care au invadat cu generozitatea plaiurile mioritice: dulciuri, deserturi, bauturi soft, snacks-uri sarate, bauturi cu arome de fructe, bauturi dubioase alcoolice,  toate slabe in nutrienti cu “0” calori bune. La acestea se adauga produsele de origine animala, aditivii chimici, pesticidele toxice, organismele modificate genetic, toate conducand la o scadere dramatica a starii de sanatate: obezitate, boli de inima, cancer, diabet ... referirile sint la societatea americana, dar evident nu trebuie sa cauti mult sa gasesti similitudini. Ca urmare a acestei stari au aparut tot felul de diete de salvare, teorii nutritionoste contradictorii, experti in consumul de minerale, vitamine, acizi grasi esentiali, enzime ... toate menite sa “te” salveze ... informatii fragmentare si fragmentate care nu prezinta niciodata imaginea completa. Un exemplu de gandire fragmentata: suplimentele de calciu; probabil nimeni nu se gandeste la posibilele efecte secundare ale consumului exagerat de calciu. Dar, in natura, calciul se gaseste intr-o combinatie foarte precisa, acompaniat de sute poate chiar mii de alti micronutrienti care sint “ganditi” sa fie consumati impreuna. Cu siguranta, nu sintem atat de vanitosi sa imbunatatim planul naturii, extragand si rafinand unul sau mai multi nutrienti, excluzandu-i din co-factorii pe care ii acompaniaza, ca sa produca rezultate pozitive. Mai  mult decat atat: se pare ca, in prezent, doar 10% din nutrientii existenti, asa numiti phytonutrienti (nutrientii din plante) sint cunoscuti ( normal ... folosim aprox. 10% din creer deci 10% nutrienti sint prea de ajuns ! ). Cum am putea sa aflam deficitul unuia dintre nutrieni si sa luam o decizie corect informata de a-l corecta ?! Ne lipseste atat cunoasterea cat si tehnologia de a reproduce in laborator minunatul echilibru al nutrientilor din toate alimentele-plante (plant foods). Consumul izolat  de suplimente cu anumiti nutrienti poate aduce senzatia de satietate dar si compromiterea actului de “a te hrani”, poate atenua simtomele dar sa creeze noi dereglari si/sau dezechilibre. Chiar daca, prin consumul de suplimente se obtine o aparenta crestere a energiei, o aparenta restabilire a sanatatii, toate, spune Graham, se fac cu un cost. Daca aceste persoane (care consuma suplimente) se distanteaza de acest consum si incetinesc goana pentru o solutie rapida, vor observa ca viata lor va fi o alternare continua de simtome, dar niciodata o stare perfecta de sanatate, homeostazie si pace.

Sanatatea si “a te simti bine” nu sint unul si acelasi lucru

Aceasta analogie poate ajuta la intelegerea difenrentei intre a-ti crea o stare de sanatate (imaginea globala) si a-ti trata simtomele (punctul de vedere fragmentat). Multe persoane folosesc tratamente, medicamente, terapii naturale pentru a-si atenua sau suprima simtomele, greutate prea mare, candida, alergiile, sau banalele dureri de cap, sau chiar pentru a elimina tumori sau alte forme severe de dezechilibre fizice. La cele mai mici imbunatatiri se autoproclama vindecati si sint convinsi ca si-au recapatat starea buna de sanatate.
Dar, aceasta imbunatatire generala , lipsa durerii, micsorarea tumorilor, etc. nu sint nici pe departe energia vibranta si acea reala stare de bine pe care toti ne-o dorim. Pentru ca, daca se continua stilul de viata care a generat aceste probleme de sanatate, si apoi se ataca inevitabilele aceleasi simtome care vor reaparea cu noi tratamente si remedii, nu se vor apropria niciodata de telul de a avea o sanatate constanta, plina de energie. Trebuie ca oamenii sa se educe in constientizarea cauzelor si nu a bolilor ca efect a unor erori de vietuire.
In continuare Graham identifica 32 de “chei” care ar contribui la pastrarea unei stari de bine, dintre care primele 10 sint, dupa parerea lui esentiale:

1. aer curat, proaspat
2. apa pura
3. hrana pentru care sintem alcatuiti biologic
4. suficient somn
5. repaus si relaxare
6. activitate sustinuta
7. stabilitate emotionala
8. soare si lumina naturala
9. temperatura mediului confortabila
10. pace, armonie, seninatate, liniste
11. apropiere umana
12. introspectie, meditatie
13. prietenie, companie agreabila
14. relatii sociale
15. iubire si apreciere
16. joc si recreere
17. un ambient placut
18. distractie
19. simt al umorului, voiosie, veselie
20. siguranta vietii si a mijloacelor ei
21. inspiratie, motivare, scop/tel, dedicatie
22. o munca creatica, folositoare in urmarirea intereselor
23. autocontrol, continua autoperfectionare
24. libertate individuala
25. exprimarea instinctelor reproductive
26. satisfacerea laturii estetice
27. incredere in sine
28. o buna imagine de sine si a valorii proprii
29. curatenie interna si externa
30. ras/voie buna
31. muzica si alte arte
32. dragostea de natura

E intotdeauna mai bine sa corectezi o problema, sa-i elimini cauzele decat sa incerci sa o rezolvi cu suplimente(medicamente de sinteza sau naturale ...etc). Nutritia este un domeniu complex de incercare, de multe ori neinteles sau gresit interpretat. In aceata carte, Graham doreste sa dea o noua interpretare informatiei despre nutritie, care sa nu transmita un sentiment de frica in incercarea de a stimula vanzarile de produse. Acest punct de vedere diferit, este nepopular deoarece nu foloseste produse in mod repetat, nici suplimente, nici superproduse cu pret mare, “elitiste”. Acest program, ne asigura Graham, este la indemana fiecaruia dintre cei care doresc sa-l urmeze.



Controlul greutatii

Schimband subiectul pe cel referitor la greutatea corporala, este gresita obsesia celor care, spune Graham, preocupati doar de scaderea sau cresterea in greutate, doar de imaginea fizica, o fac in detrimentul sanatatii si vitalitatii, consumand toate tipurile de experimente nutritioniste, fara nici cea mai mica atentie la posibilele consecinte. Pentru ca sistemul nostru digestiv nu este doar un tub al placerii, care eventual elimina orice amestec cu care il umplem. Corpul nostru schimba cea mai mare parte a celulelor in 7 ani sau mai putin. Unele dintre ele, cum ar fi celulele care formeaza gura si aparatul digestiv, se schimba zilnic. Intr-un sens foarte real mancarea pe care o mancam reprezinta procesul constant de a deveni “noi insine”. Si atunci este important  ca fiecare inghititura sa fie din produse naturale de cea mai buna calitate care sa ne “zideasca”. De ce am risca sa avem probleme cu rinichii, cu inima, cu ficatul doar de dragul de a scadea in greutate, mai ales daca este o cale de a o face fara a provoca atatea distrugeri?! Daca tineretea este iertatoare si putem manca practic orice, fara  aparente efecte secundare pe o perioada de cateva decenii, vine momentul cand, consumul de “gunoaie” ca sa fim suplii, de grasimi, ca sa ne ingrasam, stimulandu-ne corpul cu suplimente care dau senzatia de energie, creaza pe nestiute  probleme noi.
Acesta este paradoxul: pierderea de greutate, starea de bine, chiar remisia unor boli grave, nu inseamna neaparat ca am devenit mai sanatosi. Cei ce consuma heroine se simt bine. Cei  ce beau cafea la fel. Cei ce consuma zilnic junk food, modelele anorexice, consumatorii de suplimente pentru cresterea masei musculare … pot arata bine dar vreunii dintre ei isi hranesc in mod real corpul la nivel celular?! Cu siguranta nu.

Cand dieta si sanatatea lucreaza impreuna

Graham considera ca acesta carte este in acelasi timp un plan de management al greutatii corporale cat si un indreptar de conduita a felului in care mancam. A manca sanatos nu inseamna a ne priva de ceva. Dimpotriva, a avea mereu gura plina, fara discernamand, inseamna sanatate distrusa. El sugereaza ca alimentele care sint bune pentru noi, sint bune cu moderatie, in timp ce, cele vatamatoare ar trebui ocolite, indiferent de cantitate. Trebuie sa exersam iubirea de sine hranindu-ne corpul cu alimente care ne dau in schimb dragostea lor.
El defineste hranirea sanatoasa, analizeaza informatiile importante despre carbohidrati, proteine, grasimi si rolul lor in corpul nostru. Descrie in dieta 80/10/10 programul de consum redus de grasimi, de proteine prin consumul de alimente naturale (plant foods) proaspete, coapte, crude, organice. Da sfaturi privind imbunatatirea dietei in mod gradat,  usor de urmat. Nu doreste sa polemizeze cu alte tipuri de diete, ci doar isi exprima convingerea ca planul 80/10/10 de hranire este necesar si de dorit pentru lumea moderna.

.... stati pe aproape pentru ca nici nu stiti ce pierdeti ... cum zice un personaj bine cunoscut (sau nu ?!) … urmeaza :
Capitolul 1- Determinarea adevaratei noastre naturi in ceea ce priveste hranirea

Cum putem determina  modul corect de hranire pentru fiecare fiinta, se intreaba Graham? Sa ne inchipuim ca avem in fata un pui de animal si nu avem idee cum ar trebui hranit sau cu ce. Poate ca apartine unui taram necunoscut. De unde sa aflam cum sa-l hranim?!
Raspunsul este relativ simplu: tot ceea ce trebuie sa faceti este sa-i oferiti diferite tipuri de hrana in starea lor naturala. El va lua ceea ce i se potriveste. Aceiasi tehnica functioneaza si pentru puiul de om. Puneti copilul intr-o camera cu un ied si o banana. Observati cu care din ele se joaca si pe care o mananca. Incercati acelasi procedeu oferindu-i nuci in stare naturala crude, nesarate, seminte, avocado, sau masline pe de o parte si fructe dulci proaspete pe de alta parte. Va alege cu siguranta fructele.

 Sintem carnivori?

Alcatuirea noastra anatomica, fiziologica, chimica si psihologica, toate indica faptul ca nu sintem carnivori. Animalele care traiesc pe seama altor animale mananca carne cruda, direct de pe carcasa, cu mare pofta?. Carnivorele consuma nu numai carnea ci si grasimea, organele interne, lipaind singele proaspat, cald cu mare placere. Consuma intestinele si continutul lor partial digerat. Chiar zdrobesc, rup si mananca oasele mici cu cartilagiile lor.
Cainii, de exemplu, au nevoie de mai mult calciu decat oamenii, pentru ca, corpul lor produce o cantitate mai mare de acid. Calciul (un mineral alcalin) din singe si oase il contracareaza. Au nevoie deasemenea de mai multe proteine decat oamenii.
Majoritatea oamenilor iubesc animalele ca parteneri de vietuire pe pamant. Dar noi nu salivam la ideea intreruperii vietii unui iepure cu mainile goale si cu dintii; numai gandul de a-l manca in stare crude imediat dupa moarte ni se pare de neacceptat. Cu siguranta nu gasim placere in mestecatul oaselor, cartilajelor, matelor, a halcilor de carne cruda impreuna cu parul si parazitii care inevitabil le acompaniaza. Nu ne imaginam band singe cald, imprastiindu-l pe fata, maini, corp (Nu va speriati !Am fost pe  canalul “wild life” acum sintem pe “horor” si apoi vom trece pe altul mai prietenos !) ... Deci ... aceste manifestari sint straine dispozitiei noastre naturale si ne imbolnavesc. Imaginea si mirosul abatoarelor si chiar al macelariilor sint cele ale mortii. Marea majoritate a oamenilor le gasesc repugnabile. ... Consumul de carne nu se potriveste cu conceptul de blandete si compasiune. Nu exista nici o modaliatate “umana” de a ucide alta fiinta.
Ucid prin imputerniciti si cand consuma carne, oamenii taie muschii  in bucati mici sau consuma organele separat. Chiar si atunci le prefera gatite si “imbalsamate” cu condimente.
“Machiem” realitatea consumului de carne, schimband numele a ceea ce mancam cu denumiri mai acceptabile. Nu consumam limfa sau sange, dar salivam la gandul unei fripturi suculente...
Distorsionam si mai mult realitatea atribuind denumiri anatomice, preluate de la animale, hranei noastre naturale: ne referim la pielita fructelor, scoatem “carnea” din coaja de nuca chiar feliam obrajii sau umerii unui fruct cand il separam de sambure ( asta la americutza ... ca nu am auzit, scuzat fie-mi jargonul, nici un taran roman spunand “Hai la tata sa-ti dea o falca de pepene, sau “Scoate pha pielitza piersicii sa nu se inece copilu’ cu paru”... ) Aceste aluzii animale, zice Graham, minimalizeaza adevarul consumului de carne, de care cei mai multi sintem constienti. Ca o concluzie, fiintele umane nu sint echipate pentru a fi carnivore.

Sa incalecam pe-o alta sa si sa analizam diferentele majore dintre oameni si animalele carnivore. Graham analizeaza diferitele atribute anatomice dintre oameni si animalele carnivore identificand rostul lor in procurarea unui anumit tip de hrana si hranirea in sine:
Mersul                        avem doua maini si doua picioare si mergem in pozitie verticala; carnivorele au                        patru membre si se folosesc de toate patru la deplasare
Coada             carnivorele au coada, noi nu
Limba             numai carnivoreleau liba aspra
Ghiarele         lipsa ghearelor face aproape imposibila pentru noi sfasierea carnii, a pielii                                     groase
degetul oposabil -important oamenilor pentru a-si face rost de o masa de fructe in cateva                                                 secunde ... asa a facut si Eva si uite ce am patit
colonul                       cel uman nu este asa de neted ca al carnivorelor
lungimea intestinului - foooooooooarte interesant: lungimea tractului nostru intestinal este de 12                                ori lungimea toracelui; aceasta permite absorbtia treptata a zaharului si a                                     celorlati nutrienti din fructe. In comparatie, tubul digestiv al carnivorelor                                  are doar de 3 ori lungimea torsului; aceasta pentru a impiedica putrezirea                                   sau descompunerea carnii inauntrul animalului. Carnivorele depind de un                                 nivel crescut al secretiilor acide, care sa permita o digestie rapida si                                       absorbtia in acest tub scurt. Cu toate acestea putrefactia proteinelor si                                        grasimile rancede sint evidente in fecale
gladele mamare         mai multe contra doar ... doua
perioada de somn       omul o treime din zi, carnivorele 18-20 de ore, toleranta microbiana -                                               majoritatea carnivorelor por digera microbi care ar fi letali pentru om ex.                                     cei ce cauzeaza botulismul
transpiratia                omul transpira prin porii intregului corp, carnivorele doar prin limba,
vederea                       vederea umana raspunde la tot spectrul de culori, permitandu-ne sa                                                 distingem daca un fruct e copt sau nu de la distanta, de obicei carnivorii nu                           vad color
dimensiunea unei portii de hrana - fructele sint dimensiunea unei portii dupa necesitatile noastre                                    de hrana; de potriveste causului palmelor noastre; cateva fructe sint                                           deajuns pentru o masa fara a lasa rerturi; carnivorele consuma de obicei                                 tot animalul atunci cand il omoara
bautul                         daca dorim sa bem apa o putem suge cu buzele, dar nu o putem linge;                                      limba carnivorele poate iesi mult inafara astfel ca ele pot lipai cand doresc                                sa bea
placenta                      noi avem o placenta discoidala, in timp ce carnivorele au pacente zonale
vitamina C                  carnivorele isi produc propria lor vitamina C; pentru noi vit.C este un                                            nutrient esential pe care trebuie sa-l luam din hrana
mobilitatea maxilarului – abilitatea noastra de a marunti  hrana este numai cea a                                                       consumatorilor de plante/vegetale; carnivorele nu au miscari laterale ale                            falcilor
formula dentara/dinti
toleranta la grasimi – noi nu toleram confortabil consumul unei cantitati mari de grasimi,                                              carnivorele cresc puternice, viguroase cu o dieta cu multe grasimi
saliva si PH-ul urinei – toti consumatorii de plante/vegetale, inclusiv omul isi mentin un PH                                          alcalin al salivei si urinei; la carnivore ele sint acide
PH-ul dietei/
Phul acid al stomacului - carnivorelor le merge bine cu o dieta unde hrana formeaza acizi; o                                                  astfel de dieta este mortala pentru oameni, pregatind terenul pentru o                                         serie de boli; omului ii este necesata o dieta alcalina
uricase(eng)               carnivorele secreta o enzima numita “uricase”pentru a metaboliza acidul                          uric din carne; omul nu are o astfel de enzima de aceea neutralizeaza                                      acidul puternic cu minerale alcaline in mod obisnuit calciul; cristalele de                          urati care rezulta sint cele mai patogene in urma consumului de carne,                                                contribuind la imbolnavirea de guta, artrita, reumatism ...
enzimele din aparatul digestiv – enzimele noastre sint proiectate pentru digestia fructelor;                                            producem “ptyalina”cunoscuta si ca amilaza salivara pentru a initia                                                digestia fructelor; carnivoreleai au cu totul alte tipuri de enzime
metabolismul zaharului – glucoza si fructoza din fructe sint combustibilul ideal pentru celulele                                   noastre fara a obosi pancreasul; carnivorele nu se descurca prea bine cu                           zaharul
flora intestinala      omul are o cu totul alte colonii de bacterii (flora) care traiesc in intestinul sau                                  decat carnivorele; cele care sint comune ca lactobacilul sau e.coli se gasesc                           in proportii diferite
dimensiunea ficatului – carnivorele il au mai mare in comparatie cu dimensiunea corpului
igiena hranei        omul este in mod special atent cu curatenia hranei sale; carnivorele nu aleg,                     ele vor consuma hrana murdara, cu paraziti, cu resturi organice ...

Prin urmare si-asa deci ... ce fel de “vori”( adica omni-vori, ierbi-vori, carni-vori ...) sintem ?

Zice Graham ca, oricat de pervertite ar fi instinctele noastre, ele sint inca prezente in majoritatea oamenilor si s-ar reaseza, reconenctandu-se cu natura (starea naturala). Aceasta misiune de cautare are ca scop stabilirea a ceea ce in mod obisnuit am avea ca hrana in natura.
Analizeaza,  in continuare, fiecare tip de hrana pe care o folosim, bazandu-se pe felul in care ea se gaseste in natura in stare bruta, fara beneficiul echipamnetelor de prelucrare/gatire, ustensile, containere … Instintul nostru va alege sau ocoli un anumit tip de hrana pe baza simturilor, singurul criteriu care ne-a ghidat in trecut. Punctul de plecare ar fi constatarea ca, daca natura ne-a ajutat, sustinut  sa obtinem acest nivel inalt de evolutie fizica de-a lungul calatoriei noastre, fiind structural si psihologic la fel, ne putem hrani din nou numai cu hrana cruda.

Sintem cumva ierbi-vori ?

Ierbivorele, sau vegetarienii, sint consumatori de verdeturi precum iarba, buruieni, frunze, lujere si ramuri. O definitie generala a vegetarianului este “oricine consuma ca hrana doar derivate din plante”. Hrana vegetariana poate include cu prepondereata fructe si verzituri dar, in practica inseamna oricine consuma orice altceva in afara carnii. Vi se pare atragatoare cautarea de iarba, buruieni si frunze? Va atrag acestea privirea, simtiti nevoia de a le adulmeca, va incita valul palatin ... cu siguranta nu, deoarece nu va pot satisface necesitatile de hrana. Nu secretati “celulaza” ( corespondent in romana?) sau alte enzime care sa poate descompuna aceste plante asa cum o fac ierbivorele. Cu alte cuvinte nu puteti obtine din ele zaharuri simple, care sint combustibilul de baza al corpului uman. Mai mult decat atat, procesarea si problemele cauzate de ingerarea lor cauzeaza pierdere de energie. Oamenii consuma plante verzi ca laptuci, frunze de telina, spanac si altele ca ele, la fel ca si vegetale crucifere mai tari: sfecla, brocoli, conopida, varza, napi, etc. Consumate crude, asa cum se gasec in natura, aceste vegetale dure/tari au un continut mare de fibre insolubile si ca urmare sint greu de digerat. Chiar daca gustul lor ne poate fi agreabil, ele ne sint pe plac cu moderatie. Vegetalele contin proteine, cativa acizi grasi esentiali, minerale, vitamine si unele zaharuri simple. Dar daca putem primi toti nutrientii de care avem nevoie din hrana noastra naturala (adica pentru care am fost creati/alcatuiti), atunci aceste plante nu ne sint necesare, mai ales ca, consumarea in stare crude nu ne creeaza o mare placere.
Raspunsul este DA, oamenii sint echipati biologic pentru a-si suplimenta dieta cu o larga varietate de substante provenite de la plante si vegetale. Dar, desi includem vegetalele in dieta noastra, nu sintem consumatori de vegetale din nastere. Aria diferita a acestor tipuri de hrana nu reprezinta idealul, sursa naturala de combustibil si nutrienti. Concluzia: nu sintem ierbivori.

Sintem consumatori de amidon?

Sint 3 categorii generale de “amidonoase”:(1)grauntele, (2)radacinile si tuberculii si(3)legumele.
(1)Multe specii de pasari traiesc consumand seminte de ierburi si buruieni. Printre miile de tipuri de seminte de iarba, din natura, se afla si cel de grau, ovaz, secara, orz orez pe care oamenii le-au dezvoltat ca rezultat al priceperii lor de numai 10.000 de ani. Bineinteles, nu am consuma semintele, asa cum se afla ele in natura, ca hrana. Ele se gasesc intr-o forma in care nu le putem mesteca sau digera. Pasarile au un compartiment special in gat si esofag unde, semintelor inghitite, li se permite sa incolteasca, pentru a putea fi digerate. Grauntele sint indigeste in stare cruda, dar chiar si gatite, carbohidratii complexi pe care ii contin necesita un efort digestiv considerabil pentru a putea fi digerate. Cu un continut mare de amidon, semintele, ca cele de grau de exemplu, ne-ar inneca daca am incerca sa inghitim o lingurita plina, asta luand in considerare si tecile pe care le-ar avea, asa cum se gasesc ele in natura. Chiar si o lingurita de faina cruda din aceste seminte ne-ar sufoca. Concluzia este ca, desi oamenii consuma graunte de diferite feluri, le-am respinge ca hrana in stare naturala. Faptul ca, semintele nu ne atrag in starea lor naturala, ar trebui sa ne indice cu certitudine ca nu sintem graminivori (o fi corect ?) ca nu am fost inainte de a descoperi focul. Inainte de a deveni o incantarea pentru valul nostru palatin, acest tip de hrana, cu un continut mare de carbohidrati complexi, ar fi fost o tortura in starea lor naturala.
(2)Animalele care scurma pentru a gasi radacini si tuberculi sint proiectati anatomic pentru aceasta sarcina. Fara unelte, oamenii s-ar decurca foarte greu cu sapatul/scurmatul. In plus nu prea ar avea motivatie sa sape, deoarece tipul de hrana care creste sub pamant nu poate fi consumat in stare naturala si foarte putine din aceaste radacini ar putea fi digerate. Chiar daca unele dintre aceste radacini pot fi consumate crude, statistica arata ca nu se intampla in mod obisnuit.
Omul respinge murdaria, este chiar mofturos  si refuza sa manance orice tip de hrana atins de murdarie in timp ce porcii si alte animale scurmatoare(?) inghit fara probleme praf, noroi ...
In natura, doar cu unelte artizanale sau fara aparate de gatit, ar trebui sa mancam radacini crude sau de loc. Putine sint radacinile (radacinoasele mai bine ?) pe care omul le-ar lua in considerare in habitatul sau natural. Unele dintre aceste radacini: napi, batat, cartof, pastarnac, sfecla pot fi consumate in stare cruda, dar aproape niciuna dintre ele nu este, in mod constant. Date fiind aceste consideratii, concluzia este ca omul nu este proiectat sa consume radacini.
(3) Foarte putine creaturi inafara pasarilor si porcilor consuma legume, zice Graham, deoarece legumele ajunse la maturitate sint, fie indigeste, fie toxice pentru cele mai multe mamifere.
Pentru oameni legumele mature sint de nedigerat, chiar toxice. Nu avem capacitatea de a le consuma in starea lor naturala. Unele dintre specii mananca cu mare placere legume tinere, planta intreaga, cu mult inainte de a inflori. Chiar daca legumele tinere sint comestibile si nontoxice, ar trebui sa ne intrebam de valoarea lor nutritiva.
Legumele sint cunoscute ca excelente surse de proteine, mai mult nivelul proteinelor este foarte ridicat. Dar acest nivel ridicat de proteine nu este obligatoriu un lucru bun, mai ales pentru oameni, care se dezvolta cel mai bine cu o dieta compusa din mai putin de 10% calori luate din proteine. Ca si proteinele din carne, lactate, oua, cele din legume sint bogate in metionina (un aminoacid ... ), care la randul sau contine cantitati mari de sulf mineral acid (sper ca traducerea e corecta la ... chimicale). Nivelul carbohidratilor din legume este deasemenea destul de mare, pentru a le face greu de digerat datorita nivelului crescut de proteine. Cand consuma legume, oamenii au ... gaze, ceea ce indica ca procesul digestiei a fost compromis. Lipsa vitaminei C, un nutrient esential pentru om, face deasemenea consumul de legume o alegere de hrana neinspirata. Din punct de vedere al gustului, al hranirii, digestiei, toxicitatii, legumele nu intrunesc calitatile unei hrane optime pentru fiinta umana. Pentru a digera integral aceste tipuri de hrana care contin amidon – seminte, radacini, tuberculi si legume, un animal trebuie sa produca cantitati mari de enzime (amilaze) care sa descompuna amidonul. Speciile care consuma graunte, seminte, radacini, legume secreta cantitati suficiente de amilaza necesara digerarii amidonului. Daca urmariti o vaca mestecand fan, o sa observati amilaza salivara imprastiindu-se pe camp. In comparatie, corpul omului produce amilaza salivara ( numita ptialina ... sper) cu o putere extrem de limitata si in cantitati reduse, atat cat sa descompuna cantitati mici de amidon, ca acelea gasite in fructele partial coapte.

Sintem atunci, poate, consumatori de hrana fermentata?   

Majoritatea oamenilor (Graham se refara la americani, dar generalizarea e permisa) consuma substante fermentate sau descompuse numite “hrana”. Cele mai multe deriva din lapte. Altele sint obtinute din graunte (in mod special bauturile alcolice), fructe (vinurile si oteturile), legumele (in mod special boabele de soia si produse de putrefactie/descompunere din acestea ...?) si diferite feluri de carne descompusa.
Carbohidratii fermenteaza cand mucegaiurile/ciupercile si bacteriile le descompun. Asa se obtine alcolul, otetul (acidul acetic ... pe acesta l-am stiut), acidul lactic ca si metanul sau bioxidul de carbon.
Proteinele putrezesc cand sint descompuse. Descompuse in prima faza de bacteriile anaerobe dar si de ciuperci si bacterii aerobe, proteinele produc la finalul procesului ptomaine (produse de descompunere - e o lista intraga de denumiri a caror traducere nu am gasit-o)si alte componente toxice.
Grasimile devin rancede si provoaca sila cand oxideaza si se descompun.
In mod ciudat, respingem strugurii fermentati dar bem produsul lor de descompunere vinul. Mai ciudat, oamenii (americanii) consuma pana la saturatie un produs patogen, provenit din putrezire, pe care nu-l gasim ca atare in natura - branza. Branza se fabrica prelevand caseina din lapte si lasand-o sa fermenteze cu anumite tipuri de bacterii care produc acest tip de hrana pe care il apreciam atat de mult. Branza reprezinta cam toate tipurile de descompunere intr-un singur pachet: putrezirea proteinelor, fermentatia carbohidratilor, rancezirea grasimilor. Este foarte usor de dedus ca ea (delicioasa branzica ...!) e formata din substante otravitoare. Sa concluzionam ca toate aceste substante otravitoare intrate in sistem cauzeaza altceva decat suferinta, boala, debilitate este total eronat. Tumorile si cancerele sint deseori un rezultat al consumului de branza.

Sintem proiectati sa ne hranim sugand de la alte animale?

Ma indoiesc (zice Graham) ca oamenii, de buna voie, ar suge direct de la capre, camile, oi, vaci, iepe sau alte animale. Practica consumului de lapte, ca o parte a dietei unui adult, este doar de o suta de ani. Inainte de aparitie motorului cu combustie, nu era posibil aratul, semanatul  si culesul unei recolte destul de mari pentru a putea hrani mai mult de o vaca sau doua. Hranirea copiilor cu lapte de vaca, in loc de lapte de la mama, este o practica relativ noua care dateaza de aprox. doua sute de ani.
Unele popoare africane sau arabe folosesc laptele animalelor de milenii, dar cantitatea este foarte mica. Anumite populatii, ca de exemplu masai, se hranesc in mod constant cu lapte si sange, dar acestea nu sint sub nici o forma hrana noastra naturala. Ei le consuma din lipsa si imposibilitatea de a obtine alte tipuri de hrana.
Nici un animal nu consuma laptele altei specii; ele stiu instinctiv ca laptele femelelor proprii este hrana perfecta pentru a sustine si asigura o crestere rapida si care sa ofere amestecul perfect de nutrienti pe care organismul lor il necesita.
Consumul de lapte poate fi considerat patogen. Daca laptele si produsele lactate ar disparea de pe piata, milioane de oameni ar inceta sa sufere de diferite boli intr-un interval scurt de timp.
De fapt, daca numai aceasta practica alimentara ar disparea, spitalele si camerele de asteptare ale medicilor s-ar goli.
In mod cert, oamenii nu sint proiectati/creati de natura ca sa consume lapte, decat in primii ani de viata si atunci numai laptele mamei lor. Ne-am face o mare favoare incetand sa consumam lapte dupa primii ani de viata, asa cum toate celelalte animale de pe pamant o fac.

Sintem consumatori de nuci, seminte sau alte plante cu un nivel ridicat de grasimi?

Cu siguranta, la inceputurile existentei sale, omul a consumat nuci si seminte, desi plantele le aveau pentru propria reproducere, nu pentru consum. Varietatea tipurilor de seminte, cele mai multe graunte, seminte de ierburi, seminte de fructe si nuci (toate nucile sint seminte) au in exterior un star protector de diverse texturi de la fibros la tare si lemnos. Omul nu are dintii ca o lama si maxilare puternice pentru a extrage nucile din coaja lor.
Atat semintele cat si nucile contin suficienti nutrienti pentru a initia si sustine o crestere mimina a plantelor. Ca si cu alte alimente, avem cel mai mare beneficiu consumandu-le (seminte, nuci) in stare cruda. Grasimile si proteinele incalzite sint patogene, chiar cancerigene. In societatea moderna, putini oameni  consuma nuci in stare cruda, cele cu continut ridicat de apa, cu o textura mai apropiata de cea a merelor (cum este cazul migdalelor), sau untul din nuci(?), cum este cazul macadamului (?). Majoritatea nucilor si semintelor de pe piata sint deshidratate in cuptoare, la temperaturi scazute (160 grade F) deseori cateva zile, pentru a impiedica deteriorarea si pentru a le prelungi viata.
Din pacate, abilitatea noastra de a digera nuci si seminte, fie ele crude, deshidratate sau prelucrate la cald este foarte scazuta. Avand un continut in grasimi care variaza de la 55 la 90%, ele ar trebui consumate rareori si in cantitati mici. Chiar si atunci, descompunerea lor in acizi grasi, aminoacizi si glucoza necesita un proces de ore. Grasimile pot stationa in intestinul subtire mai multe ore inainte ca secretiile bilei sa le emulsioneze/lichefieze.
In comparatie fructe cu un continut ridicat de grasimi: avocado, durian(?), akee(?), breadfruit(?)  si masline sint bogate in grasimi usor digerabile, atunci cand sint coapte. Caloriile continute in aceste fructe sint in procent de 30%(durian) pana la 70%(avocado). Miezul de cocos este bogat in grasimi, de la 20 la 80% in functie de gradul de coacere si este usor de digerat in stadiul de “jeleu”, dar imposibil de digerat la maturitate cand se intareste.
Vegetalele cu frunze verzi si a alte cateva, atunci cand sint consumate in stare cruda, proaspete contin o cantitate mica de acizi grasi intro stare usor digerabila. Cu toate acestea unele (in special cruciferele) continnedorite componente toxice de sulf.
Din punct de vedere biologic nu sintem o specie care sa consume grasimi, decat in mod ocazional. Chiar daca uneori, un avovado sau o mana de nuci si seminte, poate fi satisfacator si sa ne completeze dieta naturala, sintem alcatuiti sa consumam cu predilectie carbohidrati.

Sintem omivori?

Bineinteles in practica oamenii sint omnivori, cu ajutorul masinilor de gatit, al condimentelor, etc. Dar, in natura, ar trebui sa consumam ceea ce este specific fiecarui sezon si in stare cruda. Fara unelte, tehnologie, agenti de acoperire/mascare a gustului, impachetare, depozitarea in containere, am renunta   la tendintele omnivore ... si am consuma fructe dulci, care ni s-ar parea cu fiecare zi mai bune.

Sintem frugivori!

In natura, oamenii ar fi numai frugivori. Un “frugivor” este acea fiinta care traieste in primul rand cu fructe, cu adaugarea de verdeturi “fragede, delicate”, insemnand fructele cu seminte nedulci pe care le consumam in general cu legume (verdeturi), ca de exemplu rosii, castraveti, ardei, gulii, zucchini, si alte teci (pastai) si vinete. Ca toate animalele, am putea supravietui cu o varietate larga de tipuri de hrana. Cu toate acestea, corpul nostru este proiectat sa functioneze optim cu o dieta bazata in mod special pe fructe. Unele persoane adopta o dieta exclusiv de fructe, lucru cu care Graham nu este de acord. Legumele(verdeturile)  cu frunze verde inchis contin minerale si nutrienti esentiali pentru o hranire optima si sanatoasa.
Din punct de vedere nutritional, fructele sint cel mai aproape de a satisface necesitatile noastre, asa cum carne este pentru carnivori. Fructele au din plin nutrienti de care corpul nostru are nevoie, in proportia de care avem nevoie. Este posibil ca unele legume sau alte tipuri de hrana sa contina o substanta nutritiva sau o clasa de astfel de substante folositoare, dar fructele sint cele care le contin pe cele necesare si in cantitatea optima.
Omul este in vesnica cautare de “dulce”. Majoritatea dintre noi sintem atrasi de fructele dulci in starea lor cruda. Componentele carbohidratilor din fructele coapte sint transformate in glucoza si fructoza, zaharuri simple pe care le putem folosi fara digestie ulterioara. Enzimele din fructe transforma proteinele in aminoacizi si grasimile in acizi grasi si gliceroli(?).
Deasemenea aparatul nostru digestiv poate procesa fibrele solubile in apa din fructe si frunzele fragede, delicate aproape exclusiv.
Este adevarat ca, unele legume ca brocoli, conopida, napi, collards(?), varza de Brussels si varza sint incarcate cu fibre solubile. Dar, ele contin de asemenea celuloza si alte fibre greu de digerat sau chiar nedigerabile. Prin nedigerabile se intelege acelea pe care sistemul nostru digestiv nu le poate descompune si pe care le elimina doar. Aceste tipuri de fibre pot rani, zgaria, tubul nostru digestiv. Aceste tipuri de vegetale pot fi consumate/digerate in stadiul lor cel mai fraged. Oricum trebuiesc foarte bine mestecate, eventual prelucrate intr-un blender.
Pentru a asimila complet, trebuie sa digeram complet. De fiecare data insa, cand ingeram o hrana greu de digerat, ne compromitem sanatatea, punem o incarcatura grea pe organele noastre interne, pe digestie si eliminare....
Permitand fructelor sa predomine in alimentatia noastra, vom  usura aplicarea planului 80/10/10 mai bine decat orice alt mod de hranire raw sau gatit. Pentru a dezvolta o relatie cat mai sanatoasa cu hrana, hraniti-va cu cate fructe doriti la micul dejun si masa de pranz. Chiar mesele alcatuite din vegetale/legume ar trebui sa inceapa cu fructe, pentru a nu mai tanji dupa gustul de dulce la sfarsit.


CAPITOLUL 2  - Consumul de fructe

Cunoasteti pe cineva care are Candida in urma consumului de fructe?
Cunoasteti pe cineva care are diabet    in urma consumului de fructe?
Cunoasteti pe cineva care are ca-n-cer in urma consumului de fructe?

Daca nu consumul de fructe a cauzat aceste boli, cum am putea crede ca, daca am renunta la fructe am putea sa le invingem ?!
Chiar daca consumul de fructe a fost considerat de-a lungul timpului benefic pentru sanatate, mai tirziu, in multe cercuri a devenit in voga condamnarea acestui consum. De cate ori, spune Graham, a pledat pentru un consum ridicat de fructe, a fost interpelat in legatura cu,  asa zisese, efecte secundare si nepredictibile ale unei diete bazate de fructe. In continuare el incearca sa le analizeze si sa demonstreze lipsa de realism a acestor opinii.






1.     Consumul de fructe si nivelul zaharului din fructe 

Este total eronat sa consideram ca, a consuma fructe are ca urmare cresterea nivelului zaharului din sange. In mod sigur, nivelul ridicat al zaharului din sange conduce la inmultiri  alarmante ale Candidei, oboseala cronica, hiper si hipoglicemie, diabet, si  ofera conditii de dezvoltare  altor boli, chiar a cancerului.
Prea mult zahar este intradevar nesanatos, dar este aproape imposibil sa primesti  prea mult zahar din fructe proaspete. Nu consumul de fructe cauzeaza un nivel ridicat de zahar in sange.
Desi suna ca si cum ai spune ca osteoporoza nu este o problema de nivel al calciului,
asa este. Cu toate acestea, amandoua sint adevarate: a suplimenta calciul nu opreste procesul de sfaramare al oaselor, fragilitatea lor si in acelasi timp zaharul din fructe nu este singur responsabil de un nivel ridicat de zahar in sange.
Care ar fi explicatia? Consumul ridicat de fructe proaspete, nu ridica nivelul zaharului in sange; nu atunci cand ai o dieta saraca in grasimi. Cand sistemul nu este ingreunat cu grasimi in exces, zaharul, chiar si din cele mai “dulci” fructe  intra si iese din sange. Nivelul zaharului din sange, nu variaza mult la un individ sanatos, chiar la schimbarile dietei lui.
Indexul glicemic, ierarahizeaza alimentele continand carbohidrati, pe baza rapiditatii cu care intra in sange. El ne spune, de fapt, cat de repede se transforma carbohidratii in zahar, in sange.
Nu ne spune insa cat de mult ne folosesc (?) 50 acesti carbohidrati din alimente. Aici intervine conceptul de “incarcatura glicemica”. Folosit impreuna cu cel al indicelui glicemic, ne da o informatie mai clara de felul in care un anumit tip de hrana conduce la ridicarea nivelului zaharului din sange, decat ne-ar da numai indicele glicemic. Asta deoarece, prin definitie, indicele glicemic masoara calitatea carbohidratilor, nu cantitatea lor.
Incarcatura glicemica se calculeaza multiplicand valoarea indicelul glicemic cu cantitatea de carbohidrati disponibili la 100 de grame (mai putin fibrele). Cum insa fructele contin o cantitate mare de apa, rezulta ca ele au o incarcatura glicemica scazuta chiar si la valori ridicate ale indexului glicemic. In acest fel majoritatea fructelor pot fi incadrate in categorii scazute si medii a tabelelor de incarcatura glicemica/ index glicemic.
Concluzia este evidenta: este mult mai bine sa consumam fructe proaspete, decat fructe uscate, deshidratate care concentreaza zaharul pana la un nivel pe care corpul nu este proiectat sa-l “dovedeasca”. Este la fel de important sa consumam fructele intregi, nu sub forma de suc, deoarece fibrele din fructe incetinesc absorbtia zaharului pana la valoarea optima.
Consumul de fructe proaspete, intregi, coapte, crude si neprocesate este calea cea mai buna.
Este de subliniat faptul ca, viteza cu care zaharul intra in sange nu este factorul cel mai important. Cand fructele sint consumate intregi, cu fibrele lor intacte, ca parte a unei diete cu nivel scazut de grasimi, ele devin alimentul ideal, cel care ne ofera cel mai bun combustibil.
Chiar Asociatia Americana de diabetologie conchide ca, desi  adaugarea fructozei ca agent de indulcire nu este recomandata, nu exista nici un motiv pentru cei cu diabet sa ocoleasca fructoza din fructe, legume si alte alimente.
Comunitatea celor ce se hranesc cu hrana raw este renumita pentru consumarea unei cantitati mari de nuci, seminte, avocado, masline, ulei de in si masline, cocos si alte alimente cu continut mare de grasimi. Cu o astfel de dieta, fie ea cruda sau gatita, oamenii vor suferi deficiente nutritionale, scurgeri de energie, dezechilibre hormonale, pofte intense, schimbari de stare ... agitatie, de care nu zaharul din sange este responsabil.
Mecanismul prin care ridicarea nivelului zaharului din sange poate fi pierdut de sub control, este foarte simplu de inteles, intelegand felul in care corpul nostru proceseaza zaharul din hrana.

Cele 3 stadii ale calatoriei zaharului prin corpul omenesc

Pentru a constitui combustibil pentru celulele corpului nostru, zaharul parcurge 3 etape:
1.     zaharurile incep calatoria in tractul digestiv atunci cand le mancam
2.     trec prin peretele intestinal in fluxul sanguin
3.     ies  apoi lin si usor din fluxul sanguin si intra in celule; acest proces este rapid, de cateva minute.

Atunci cand hrana  noastra are un nivel ridicat de grasimi, zaharurile raman prizoniere in stadiul 2, obligand corpul sa lucreze un timp indelungat, uneori pana la epuizare sau in pragul declansarii  unei boli, in incercarea de a scoate zaharul din fluxul sanguin Asta inseamna un nivel ridicat al zaharului din sange, ceea ce dezlantuie un prapad in corp sub forma Candidei, oboselii, diabetului ...
Rolul insulinei
Ce provoaca in prezenta grasimilor strangerea unei cantitati cerscute de zahar in sange? Aceasta nu are nici o legatura cu pancreasul. Sub comanda creierului, pancreasul este responsabil de producerea unui hormon numit insulina. Unul dintre rolurile insulinei este acela de a se alatura moleculelor de zahar din sange si apoi sa gaseasca un receptor de insulina in peretele vaselor de sange. In acest mod insulina poate transporta moleculele de zahar prin membranele vaselor de sange in lichidul interstitial (fluidul dintre celule) si sa insoteasca apoi zaharul la trecerea printr-o alta bariera, membrana celulara, in interiorul celulei.
In corpul omenesc, grasimile au o serie de functii de izolare, inclusiv conservarea caldurii corpului, absorbtia socurilor, prevenirea pierderilor prea mari de apa prin piele, protectia fibrelor nervoase. Dar, consumul exagerat de de grasimi, creaza efecte negative de izolare.
Cand consumam prea multe alimente grase, un strat subtire de grasime se depune pe peretele vaselor de sange, astfel incat receptorii de insulina, moleculele de zahar, insasi insulina sint blocate din mecanismele lor firesti. Acestor grasimi le trebuie o zi intreaga sau mai mult sa “dispara” din sange, inhiband intre timp toate activitatile metabolice normale si impiedicand toate aceste structuri sa comunice intre ele.
Concluzia este ca prezenta unei cantitati mari de grasimi in sange, impiedica trecerea zaharului din fluxul sanguin. Rezultatul este cresterea nivelului zaharului in sange, atat timp cat zaharul isi continua drumul din tractul digestiv (stadiul 1) spre sange (stadiul 2), neputand scapa insa din sange pentru a putea ajunge in celulele (stadiul 3) care au nevoie de combustibil.
Astfel o serie de diete bazate pe conceptul de consum scazut de carbohidrati, ca dieta Atkins, dieta “The zone”(?), bat moneda pe ideea ca insulina este cauza tuturor relelor. In acest sens, pentru a obtine un nivel scazut de insulina trebuie limitat consumul de carbohidrati. Ceea ce pierd din vedere este ca, un consum ridicat de alimente bogate in proteine si grasimi poate induce in aceiasi masura cresterea substantiala a secretiei de insulina. ( exemple: o catitate de carne de vaca ridica nivelul insulinei la fel ca aceiasi cantitate de zahar). Insusi “Jurnalul American de nutritie clinica” atentioneaza despre consumul de carne ca fiind cel care produce cea mai mare secretie de insulina dintre toate alimentele testate. Consumul de alimente cu un continut mare de grasimi, gatite sau crude, contribuie direct si cauzal la tot ceea ce numim “dereglari ale metabolismului  zaharului din sange”. In aceasta noua perspectiva, am putea sa le numim mai corect “dereglari ale metabolismului lipidelor”.
De aceea, spune Graham, cei ce se hranesc cu hrana cruda (raw fooders), consuma cantitati considerabile de grasimi din nuci, seminte, avocado(75% continut in grasimi) , uleiuri (100% continut in grasimi).
Mai mult decat atat, incercarea de a separa combinatiile zahar/grasimi la aceiasi masa, nu este sufienta pentru diminuarea  problemei nivelului zaharului in sange. Consumarea unor alimente bogate in grasimi, produce cresterea nivelului zaharului in sange, indiferent de momentul in care mancam fructe sau alte dulciuri. Si asta deoarece, zaharul are nevoie de putin timp de procesare in stomac.
 Imediat ce incepem sa mestecam un fruct, unele dintre zaharuri se absorb in fluxul sanguin de sub limba. Fructele, consumate singure sau in combinatii simple bine alese pe stomacul gol, necesita doar cateva minute pentru a trece de acolo in intestinul subtire, acolo unde pot fi usor absorbite.  Majoritatii zaharului din fructe ii trebuie doar citeva minute pentru a calatori din intestin in fluxul sanguin si apoi in celulele care au nevoie de el.
Grasimilor le trebuie 12-24 ore sau mai mult pana sa ajunga la destinatie lor celulele.
In stomac, sint supuse unui proces de digestie de cateva ore. Cand pornesc spre intestinul subtire, ele sint absorbite de sistemul limfatic, unde asteapta 12 ore si mai mult pana sa treaca in fluxul sanguin. Cel mai important este ca, spre deosebire de zaharuri, grasimile stau un timp mult mai indelungat in fluxul sanguin.

Se poate intampla ca, mancand numai fructe la o masa si asteptand cateva ore pentru a manca alimente cu grasimi, zaharul din fructele consumate sa se poata  amesteca in fluxul sanguin cu grasimile provenite de la hrana de cu o zi inainte.
Acesta este motivul principal pentru care, cei ce consuma hrana cruda, au deseori probleme digestive, indispozitii, dereglari ale nivelului zaharului din sange, de fiecare data cand mananca fructe. Atata timp cand dieta se bazeaza pe preparate din nuci crude, branza din seminte, biscuiti din seminte de  in ...etc nu este de mirare ca sint sfatuiti sa nu manance fructe ( asta la americani evident ). Nu conteaza daca mananca sau nu fructe in prezenta unor alimente cu un continut  mare de grasimi ... vor aparea inerente  cresteri ale nivelului zaharului in sange, deci probleme de sanatate si imposibilitatea de a ramane “raw”.

Zahar+grasimi= nivel crescut de zahar in sange

O cantitate prea mare de zahar in sange este la fel de periculoasa ca si una scazuta, amandoua fiind daunatoare sanatatii omului. Din pacate, “expertii” in interzicerea consumului de fructe se axeaza eronat numai pe o parte e ecuatiei, tinandu-i pe consumatorii raw atat de ocupati cu evitarea fruntelor din dieta, incat omit faptul ca ei consuma de fapt cantitati mai mari de grasimi decat cei care se hranesc obisnuit (insemnand standardul americanului de rand).

Fructele si oboseala cronica

Cum ar putea depinde oboseala cronica de consumul de fructe?
Cand functia pancreasului este lenta, ceea ce se intampla cand pancresul este obosit sau uzat, glandele secretoare de adrenalina (suprarenalele) servesc ca un mecanism de sustinere. Ele produc hormonul epinefrina (adrenalina), care stimuleaza functia pancreatica si cresc efectiv producerea de insulina.
Asa cum s-a aratat mai sus, nivelul crescut de grasimi se mentine in sange de fiecare data cand consumam alimente bogate si lipide. In timp ce nivelul  de grasimi din sange creste, nivelul normal al functiei pancreatice devine insuficient pentru a “curata” zaharul din fluxul sanguin. In cele din urma, daca continuam sa avem o dieta cu nivel mare de grasimi, pentru o perioada de timp suficient de lunga, pancresul va fi incapabil sa produca suficienta insulina pentru a mentine un nivel optim al zaharului din sange. In locul fluctuatiilor tipice de crestre-scadere a zaharului in sange, vor aparea tot mai des cote alarmente de crestere sau scaderi dramatice. Instabilitatea nivelului zaharului in sange se datoreaza supraconsumului de grasimi, insemnand o presiune constanta asupra functiei pancreatice si a suprarenalelor, ceea ce genereaza conditii potentiale de amenintare a vietii. In lumea actuala, se observa o amplificare a reactiilor generatoare de adrenalina, de la unul pe saptaman la aproape unul pe ora.

Sintem o societate dependenta de adrenalina

Sintem dependenti de stimulare. De la ceasul desteptator de dimineata si cafeau zilnica, la titlurile ziarelor, comportamentele extreme de la talk showurilor,  filme, sporturi, emisiuni de televiziune in direct care produc emotii puternice, la mesele de la restaurant cautate mai mult pentru valoarea emotionala decat pentru cea nutritiva, viata noastra este impanzita de povesti despre moarte si distrugere. Sintem intro continua stare de sfarseala, o stare cronica de oboseala.







Nivelul crescut al zaharului la copii

Raspunsul suprarenalelor joaca de asmenea un rol important in ceea ce se intampla la aniversarea zilelor de nastere ale copiilor. Ei mananca portii mari de alimente bogate in zaharuri, si la putin timp dupa asta incep sa alerge fara a putea fi stapaniti aproape iesiti din minti.
Explicatia este foarte simpla: copiii mici nu beau cafea, nu fumeaza, nu folosesc ceasul desteptator, nu urmaresc stirile pana noaptea tarziu. Pentru ei viata este interesanta, plina si niciodata plictisitoare. Ei un nivel ridicat de vitalitate, suprarenalele lor functionand spre deosebire de ale adultilor foarte bine. Cu toate acestea si ei au parte de diete cu consum mare de grasimi.
Atunci cand consuma cantitati mari de zahar de zile onomastice, sau alte sarbatori, ei pot exemplifica intrun grad mult mai ridicat reactia in lant descrisa anterior. Grasimile ramase in fluxul sanguin din ziua precedenta blocheaza functia insulinei la fel de dramatic ca si la adulti. In plus glandele lor tinere, nederiorate, elibereaza cantitati mari de adrenalina, facandu-i sa alerge “salbatic”.
Daca copiii ar fi dintre cei care au o dieta cu un consum redus de grasimi, raspunsul la consumul ridicat de grasimi nu ar fi  asa de rapid si violent. Grasimile sint vinovate de hiperactivitate.

Fructele si Candida

Subiectul Candidei este acoperit de si mai multa dezimformare, mai mult decat oricare alta problema de sanatate. Analiza ei necesita o activitate de dezvaluire, pentru a putea afla adevaratul sens , asa cum multe trebuiesc intelese intro noua lumina.
Candida este o forma de drojdie, organism aparut in mod natural in sange. Locul lui este acolo si se hraneste cu zahar. Deoarece in sange este tot timpul zahar, Candida are intotdeauna hrana.

Candida mananca zaharul in exces din sange

Marimea populatiei de candida din sange este direct proportionala cu continutul hranei ingerate: daca nivelul zaharului din sange este normal, colonia de candida are deasemenea dimensiuni normale si atunci zaharul din sange este distribuit si folosit de celule, orice exces de candida disparand. Daca insa, nivelul zaharului din sange creste Candida se inmulteste rapid (infloreste) si se hraneste cu acest zahar in exces, urmand ca, la revenirea la normal a cotelor de zahar, la fel sa se intample si cu numarul acestor organisme. Aceasta variatie este comuna fiziologiei umane, nu cauzeaza probleme de sanatate si nu produce simptome neplacute.
In cazul in care nivelul grasimilor ramane la cote ridicate o perioada mare de timp, datorita unei diete bogate in lipide, zaharul din sange va hrani coloniile crescande de Candida in loc de miliardele de celule ale corpului. Nehranite, celulele nu mai pot metaboliza energia iar noi devenim obositi, apatici.
Este important sa intelegem implicatiile cresterii nivelului zaharului in sange. Daca corpul nostru nu este capabil sa reinstaureze nivelul normal apare o situatie periculoasa. Si atunci, singurul mecanism capabil sa scada nivelul zaharului din sange este cel al actiunii candidei.
Putem spune, fara a exagera, despre Candida ca este un organism care ne salveaza viata, unul pe care nu ar trebui sa incercam sa-l eradicam. Ea functioneaza ca un alt mijloc de sustinere, o supapa de siguranta care ajuta la normalizrea nivelului zaharului in sange, chiar si atunci cand pancreasul si glandele suprarenale cedeaza.
Sintem responsabili de cresterea nivelului Candidei in organism

Asa cum s-a aratat, oamenii isi creaza singuri conditiile care duc la oboseala pancreasului si a gladelor suprarenale, de-a lungul zilei si la fiecare masa. Pana cand oamenii nu isi schimba stilul de viata, obisnuintele, problema Candidei ramane valabila. Cresterea rapida a populatiei de Candida este semnalul de alarma care precede aparitia diabetului si atentioneaza asupra necesitatii reducerii drastice a consumului de grasimi.
In aceste cazuri, sfatul principal al celor ce se ocupa de sanatatea publica este acela de a reduce consumul de zahar si evident de fructe. Graham subliniaza ca nu aceasta este calea, pentru ca la baza acestor probleme este alimentatia constant bogata in lipide si desi pare ca, consumand in continuare fructe problema s-ar acutiza, realitatea este ca eliminand fructele nu vom elimina cauza acestor probleme.
In prezenta unei cantitati prea mari de grasimi in sange, chiar si o mica cantitate de zahar, din orice sursa ar veni ea, poate produce cresteri anormale ale nivelului sau.
Mai mult chiar: incercam sa scadem acest nivel dar devenim din ce in ce mai obositi. Incercarea de a elimina Candida controland nivelul zaharului din sange este sortita esecului, motiv pentru care sint atatia oameni care se lupta de ani de zile cu Candida fara succes.
Deoarece carbohidratii, grasimile si proteinele pe care le luam din hrana sint convertite in zaharuri simple (glucoza) pentru a putea fi folosite de celule, iesirea din acest cerc vicios nu este sa consumam mai putin zahar ci mai putine grasimi. Cand nivelul grasimilor scade, zaharul este procesat din nou si in acelasi timp populatia de candida scade, pentru ca nu mai are zahar in exces sa se hraneasca. Cum viata candidei este foarte scurta, celor ce sufera din cauza ei le-ar trebui doar cateva zile de dieta saraca in grasimi pentru revenirea la normal. Desigur ar ramane oboseala datorata suferintei pancreasului.
(NOTA : nu de mult am primit pe net un fisier despre Candida, ciuperca a carei proliferare este  raspunzatoare deaparitis cancerului ... printre altele se spunea ca ea se hraneste cu zaharuri, si ca de aceea trebuie redus consumul alimentelor bogate in zahar inclusiv  fructe ... )


Fructele si diabetul 

Plecand de la constatarea ca incidenta diabetului a crescut cu 70% (in America) si urmeaza a se dubla pana in 2050, Graham trece la analiza acestei boli.
5% din cazurile de diabet sint cele numite de tip 1 (juvenile). Chiar de la nastere, pancreasul acestor persoane sint incapabile sa produca o cantitate adecvata de insulina pentru metabolismul glucozei. Desi, glucoza este prezenta, ea ramana blocata in fluxul sanguin. Celulele nu primesc combustibilul de care au nevoie, pentru buna functioanre a organismului, deoarece glucoza necesita insulina pentru a ajunge in interiorul lor. Asa se explica de ce primul simptom al diabetului este oboseala. O sa observati ca, majoritatea diabeticilor se plang de o continua oboseala.
95% dintre diabetici sint cei de tip 2. In aceasta categorie sint persoanele al caror pancreas produce cantitati normale sau excesive de insulina, dar cu toate acestea glucoza nu poate ajunge in celule. Aceasta este urmarea consumului ridicat de grasimi (la americani si nu numai) care face ca insulina, atat cea produsa de pancreas cat si cea injectata, sa nu poata actiona.
Diabeticii ambelor tipuri indura simptome din ce in ce mai grave de slabiciune, de la urinari frecvente la o sete patologica, foame excesiva, pierderi bruste de greutate, oboseala, reducerea concentrarii si coordonarii, privire incetosata, iritabilitate, infectii care revin, amorteala extremitatilor, o rata scazuta de vindecate a taieturilor si vanatailor. Din pacate, ravagiile produse de diabet sint cu siguranta punctul final al acestei pante alunecoase ce duce spre prasbusirea starii de sanatate. Diabeticii se confrunta cu boli de inima, infarcturi, hipertensiune, boli ale rinichilor cangrene, amputatii ale membrelor, orbire...




Legatura dintre diabet si grasimi

In continuare Graham arata ca, desi de-a lungul timpului diferite organisme si  publicatii au prezentat rezultate a unor analize, conform carora consumul ridicat de grasimi este responsabil de cresterea numarului de diabetici, se pare ca interesele financiare ale cartelurilor farmaceutice primeaza. Mai mult de atat, s-a demonstrat ca revenirea la o dieta saraca in grasimi elimina medicamentele in mai putin de 4 saptamani, impreuna cu efectuarea exercitiilor zilnice si consumul de hrana naturala (preponderent cruda) . 

Nu consumul de fructe este vinovatul principal

Consumul de fructe nu cauzeaza cresteri anormale ale zaharului dein sange, asa cum se intampla la un consum de grasimi in exces. Daca scoatem grasimile din dieta, in cele mai multe cazuri, nivelul zaharului revine la normal, la fel functia pancreasului. Reducerea consumului de fructe nu este echivalenta cu vindecarea. De fapt chiar contrariul.
Graham aduce exemple din practica personala cu pacienti avand diabet, pe care i-a urmarit si sfatuit, si care, urmand o dieta raw-vegan saraca in grasimi, cu consum preponderent de fructe dulci, a avut fara exceptie ca rezultat stabilizarea metabolismului zaharului. Unii din pacienti nu au mai avut nevoie de insulina si alte medicamente in cateva saptamani. Nu au avut efecte secundare negative la aceste schimbari de dieta.
Desigur consumul de fructe produce cresterea zaharului din sange, dar si alte alimente o fac. Caobohidratii complexi (din hrana cruda sau gatita) sint pe primul loc pe lista de mancaruri cu cel mai ridicat grad de incarcatura glicemica, insemnanand ca ei cauzeaza cea mai rapida crestere a acestui nivel. O persona sanatoasa care consuma fructe intregi (ca o masa cu un singur tip de hrana, sau in combinatii simple, asa cum ar fi recomandabil pentru fiecare dintre ele), va observa ca zaharul din fructe va trece cu usurinta “in” din “din” fluxul sanguin in cateva minute fara a produce dereglari ale nivelului de zahar.
Este ciudat cum ne asteptam ca fructele sa ne faca probleme, nu consumul de carbohidrati complexi dau deserturi cu mult zahar.

Consumul de fructe si trigliceridele

Exista presupunerea ca trigliceridele (un tip de grasimi din sange) cresc ca urmare a cresterii nivelului de zahar din sange, aparut  dupa consumul de fructe. Daca s-a demonstrat ca numai consumul  grasimilor asociat cu fructele creste nivelul zaharului, rezulta ca nici trigliceridele nu vor creste decat in aceleasi conditii. O dieta bogata in fructe si saraca in grasimi are numai efecte pozitive asupra trigliceridelor.

Fructele si cancerul

Desi s-au facut nenumarate cercetari in domeniul cancerului in ultimii 30 de ani, nu santem mai aproape de a-i gasi vindecarea. Cancerul se dovedeste a fi o boala a stilului de viata, a mediului, a culturii si nu o urmare a atacurilor microbilor, bacteriilor sau a unor factori genetici. Teoria unei cauze multiple castiga teren, chiar daca se cauta numai o anumita cauza.
Desi, multe organizatii care cerceteaza cauzele cancerului si metode de vindecare, incurajeaza consumul  de fructe, sint si voci care sugereaza ca acest consum este daunator si ca fructele trebuiesc eliminate din dieta.
Unele aprecieri, de loc stiintifice, sugereaza ca pierderile in greutate necontrolabile si nesanatoase pot fi asociate cu o dieta cu hrana vie si cu fructe. Aceste pareri se bazeaza pe studii foarte reduse, a unor persoane cu slabe cunostinte de nutritie si mai ales de nutritie raw-food.
Dieta standard americana provoaca cresteri nedorite in greutate. Consumul de fructe aduce la normal nivelul greutatii, dar la o populatie cu precadere “supradimensionata” acest nivel poate parea prea scazut.
Rezultatele favorabile ale chimioterapiei sau tartamentelor cu radiatii depind de scaderea raspunsului imunitar al corpului. Numai asa corpul poate tolera tratamentele. Functionarea la parametri normali ai functiei imunitare se opun eforturilor medicilor.
Bazandu-se pe faptul ca, consumul fructelor  intareste imunitatea, unii doctori recomanada evitarea consumului de fructe tocmai acelor persoane care au mai mare nevoie de ele. O alta abordare fragmentata, care ofera solutii partiale si o industrie farmaceutica care  influenteaza opinia publica ca niciodata in istorie.
Cancerul este asociat cu o aciditate crescuta in organism. Nimeni nu a reusit sa stabileasca daca acesta aciditate este cauza cancerului, un raspuns de aparare al organismului, sau doar o conditie care insoteste adevarata cauza(e) a cancerului.
Este o abordare eronata a crede ca zaharul din fructe, si mai ales  acidul din asa numitele fructe acide, vor acidifia corpul. Chimismul functiei digestive demonstreaza ca nu este asa.
Continutul in minerale dintrun anumit tip de hrana este factorul principal daca determina daca acea mancare produce o reactie alcalina sau acida in organism. Dupa ce o hrana a fost digerata, daca mineralele predomina, asa cum  se intampla cu carnea, nucile, semintele de exemplu, se va spune ca acel tip de hrana are o reactie acida in corp. Deoarece mineralele alcaline predomina in majoritatea fructelor, chiar si a celor “acide”, este corect sa spunem ca fructele au un efect de alcalinizare a organismului uman. Fructele nu sint la fel de alcalime ca legumele (greens ? legume si/sau verdeturi?), dar reputatia de alimente acidifiante nu este fondata.
Cercetatorii cancerului au demonstrat ca, atunci cand celulelor  puse intrun vas de analiza (petri dish) li se asigura un mediu nutritiv corespunzator, si produsele lor de dezasimilatie ale metabolismului  sint inlaturate, rezulta celule sanatoase, care nu pot fi imbolnavite indiferent la ce fel de substante cancerigene sint expuse.
Se poate concluziona ca atat timp cat oamenii vor considera ca dieta 80/10/10 creaza  mediul nutritiv ideal pentru celulele corpului lor, sanatatea lor este asigurata. Si desigur nu ne puteam astepta ca mancand mancaruri care produc aciditate in organism ca proteinele gatite, uleiurile incalzite, cipsurile .. etc sa “pacalim” cancerului din simplul motiv ca mancam in acelasi timp si cantitati mari de fructe si legume (greens ? legume si/sau verdeturi?).

Echilibrul acid-alcalin/ Legatura intre consumul de fructe si celulele canceroase

Majoritatea fluidelor din corpul nostru necesita un mediu neutru sau usor alcalin, adica cu un PH care sa fie intre 6-7, pentru a asigurare sanatatea. Celulele noastre tind se acidifieze, chiar daca traim si mancam sanatos, datorita activitatilor zilnice si stresului. In infinita ei intelepciune, natura face ca atunci cand consumam fructe si legume crude sa neutralizeze acizii formati. Daca majoritea hranei noastre este alcalina, putem pastra o stare de echilibru (meditatia, yoga, exercitiile blande, pot reduce aciditatea). Dar indiferent cate fructe si legume crude consumam, nu putem compensa aciditatea din corp datorata unor erori de hranire, ca de exmplu:
- hrana gatita, grasimi incinse, alimente derivate din carne, graunte (crude sau prelucrate) sau cantitati crescute de nuci si seminte.
- consumarea tipuri de alimente asociate eronat, gatite sau crude
- fumatul sau consumul de droguri sau stimulente
- consumul de alcool, bauturi carbogazoase, cafea sau ceai
- lipsa exercitiului fizic, odihna si somn insuficiente
- stres sustinut, furie, frica, sau orice alte emotii negative

In loc sa elimine mancarea si practicile nesanatoase, unii oameni cad victime ale unor comercianti care pretind ca, consumul de ... juicing greens ... sau ierburi sau de pudre super concentrate pot contractaca aciditatea din corp. Sucurile si produselor superconcentrate nu pot produce decat noi  dezechilibre.
Celulele canceroase, ca toate celelalte celule, folosesc glucoza ca si combustibil primar. De aceea nu este posibil sa “flamanzesti” celulele canceroase fara a priva de hrana si celelalte celule sanatoase, insemnand si cele vitale din creier, inima, ficat, rinichi. Acet tip de celule se dezvolta cel mai bine intrun mediu anaerob, unde continutul de oxigen este foarte scazut. Hranirea cu alimente cu un continut mare de grasimi scade continutul oxigenului din sange si tesuturi si creaza un mediu ideal pentru dezvoltarea lor. Cand dieta noastra este de tipul 80/10/10, care este bogata in carbohidrati simpli si apa, crestem capacitatea de a transporta oxigen a sangelui, reducand posibilitatea de aparitie si supravietuire a celulelor canceroase.(atentionare: consumul de fructe la micul dejun nu produce aciditate sau indigentie; masa tarzie de seara o face).

Consumul de fructe si excesul de acid din stomac

Credinta conform careia fructele produc indigestie datorita cantitatilor mari de acid este o neintelegere (a fenomenului) nutritionala. Cand o persoana mananca o masa (hrana nu mobilier !) simpla, ea se digera repede, in mai putin de o ora. Alimentele greu digerabile pot sta in stomac si mai mult de 24 de ore. Aceste alimente se afla in stomac si ziua urmatoare. Daca la micul dejun consumam fructe combinatia care se formeaza in stomac produce un mediu foarte acid. Nu este o surpriza ca fructele par cele vinovate de acest fenomen, dar adevarul nu este acesta.

Fructele si deteriorarea dintilor

Majoritatea oamenilor au probleme cu dintii. Dar nu consumul de fructe dauneaza sanatatii dintilor. Altele sint cauzele: expunerea la acizi, ca de exemplu acidul fosforic din unele bauturi, taninul din ceai, acizii din cafea ... care erodeaza smaltul dintilor; fluoridele din apa produc stricaciuni dintilor, ca de altfel si alte probleme serioase de sanatate; tot mai multe voci atentioneaza asupra pericolului folosirii fluorului in pasta de dinti. O aciditate crescuta in fluxul sanguin mobilizeaza corpul in cautarea depozitelor de minerale alcaline (in mod special calciu) pentru a neutraliza acidul. Mineralele acide din alimente pot prodice erodarea dintilor si a structurilor osoase, nivelul calciului scazand in incercarea de neutralizare.
Consumul de fructe, macar in acceptiunea obisnuita conform careia “un mar pe zi tine doctorul departe de casa” este benefic pentru dinti. Ideea conform careia un consum crescut de fructe ar produce grave suferinte dintilor, este eronata, dentistii  nefiind experti in nutritie si biochimismul gurii, nu au cele mai avizate pareri.
De multe ori doar modul in care avem “grija” de dintii si gingiile nostrie este eronat. Periajul agresiv poate deterioara gingiile, ele retragandu-se in timp. Retragerea gingiilor expune radacinile dintilor, care nu au smalt, la acidul din alimente sau bacterii.
Folosirea atei dentare cu brutalitate, lezand gingiile, in loc de o folosire blanda doar in spatiilor dintre dinti este deasemenea foarte daunatoare. Aceasta actiune irita gingiile si produce o largire a “buzunarelor” dintre dinti, Resturile alimentare si microbii pot ramane in aceste spatii si provoca stricarea dintilor.
Chiar si pasta de dinti poate fi daunatoare dintilor. Diferitele particule din pasta de dinti, destinate a curata mai bine dintii, pot in realitate sa le strice smaltul. Pot provoca iritatii ale spatiilor dintre dinti si ca urmare inflamatii. Sint tot mai multi dentisti care recomanda curatarea dintilor cu o perie  moale si apa.

Consumul de fructe deshidratate, nuci, corbohidrati complexi si zahar rafinat

Se pare ca, consumul de fructe deshidratate are electul cel mai negativ asupra dintilor, in mai multe feluri. Fructele deshidratate sint carbohidrati rafinati, apa fiind scoasa din ceea ce initial era un aliment complet. In aceasta forma fructele sint uscate si lipicioase. Se lipesc agresiv de suprafat umeda a dintilor. Ramase in diferitele parti ale dintilor, fructele uscate vor fi in cele din urma descompuse de bacteriile din gura. Dar produsul de dezasimilatie al acestor bacterii este foarte acid si se depune direct pe dinti. Acest acid este foarte daunator pentru radacinile dintilor expuse, provocandu-le deteriorarea.
Nucile si semintele sint foarte rar consumate in stare proaspata, ele rezistand foarte putin in aceasta forma la temperatura camerei. Pentru a fi pastrate o perioada indelulgata in stare cruda ele sint deshidratate. In stare prajita sint mai mult deshidratate. Cand le consumam particule mici raman intre dinti. Desi Phul gurii este alcalin, atunci cand se consuma nuci, seminte el devine usor acid. Acest acid desface proteinele din nuci si seminte dar afecteaza  si radacinile si smaltul dintilor nostrii. Carbohidratii complexi ca si cei simplii rafinati se lipesc de dinti la fel ca fructele deshidratate. Bacteriile care le digera produc de asemenea reziduri acide care corodeaza dintii si smaltul.



Consumul de fructe si legume asigura sanatatea dintilor

Solutia pentru dinti si gingii sanatoase este aceiasi pentru o stare generala de sanatate: consumul de fructe proaspete, intregi, coapte si legume. Structura dentara ca si intreaga noastra anatomie si fiziologie sint proiectate pentru fructe si legume consumate corect.


CAPITOLUL 3 – Consum de hrana cruda pentru o stare perfecta de sanatate

Hrana cruda, nepreparata termic, este alegerea naturala si optima pentru sanatatea celulelor tuturor fiintelor. Una dintre diferentele majore intre oameni si animale pe pamant este acela ca noi ne gatim hrana, ceea ce din perspectiva sanatatii nu este un lucru bun.
Hrana vie, cruda pare o alegere de bun simt si acest concept este sustinut de stiinta. Marea majoritate a doctorilor si specialistilor in nutritie insa, care se hranesc cu mancare gatita, iau decizii din aceasta perspectiva. Ei nu pot vedea mai departe de imaginea cu care sint obisnuiti, asa ca o dieta numai cu hrana cruda li se pare de neconceput. Isi canalizeaza o mare parte din timp incercand sa gasesca argumente stiintifice care sa le justifice modul de viata.
Nici o alta fiinta nu-si gateste hrana. Acele animale care sufera de boli degenerative uman valabine, sint cele domesticite si hranite cu hrana gatita de ingrijitorii lor.

Teoria nebuneasca ca ne gatim hrana pentru a omora microbii

Intreaga miscare in favoarea consumului de hrana vie/cruda (care a inceput inainte si s-a continuat  pe parcursul  sec. al 19-lea) era la fel de actuala acum 120 de ani ca si acum. Intregul concept a fost pus la zid de un singur cuvant: microbi.
Dupa ce Louis Pasteur si-a publicat teoria conform careia majoritatea bolilor se datoreaza microbilor, o teama crescanda a pus stapanire pe oameni, ceea ce a permis societatii medicale sa sugereze ca numai prin gatire/preparare putem scapa de ei. S-a ajuns astfel ca oamenii sa gateasca cam tot ce mananca, inclusiv gatitul fructelor a devenit o norma. Teoria lui Pasteur sta in continuare la fundatia care sustine modelul medical al bolilor si vindecarii. Chiar daca  nu a fost dovedita stiintific, continua sa fie un “fapt real” ... desi a fost in repetate randuri contrazisa de postulatele lui Koch. Patru la numar si valabile doar cumulativ ele sustin ca un microb poate fi cauza unei boli numai daca:
1. el este prezent in cazul imbolnavirii dar si la persoanele sanatoase
2. poate fi izolat de la pacient si crescut apoi intrun mediu de cultura
3. poate fi introdus intro gazda noua si acolo sa declanseze boala
4. acelasi agent patogen poate fi  apoi izolat din nou de la gazda infectata experimental
Ceeace se intampla in realitate este ca persoanele sanatoase gazduiesc o serie de germeni, microbi presupusi a fi responsabili de o serie de boli, dar nu dezvolta niciodata simtomele lor. Mai mult decat atat multe, persoane cu a anumita suferinta s-au dovedit a nu purtatoarele agentilor cauzatori ai acestor boli.
Se pare ca abia la finalul vietii Pasteur a renuntat la teoria lui. Realitatea este ca, indiferent de tipul sau originea germenilor/microbilor, ei nu sint o amenintare pentru sanatate decat in momentul in care organismul uman este slabit datorita unor deteriorari sau proaste functionari.
Functionarea optima a organismului, echilibrul lui este rezultatul unei diete saraca in grasimi, cu fructe si legume proaspete, cu alimente cat mai putin procesate. Nu bacteriile, virusii si alte microorganisme dinprejurul si dinauntrul nostru produc toxine in corp.

De ce este gatitul alimentelor atat de contraindicat?

Dupa toate aparentele, desi de mii de ani oamenii isi gatesc hrana, ei se simt bine. Deci de unde vine problema?
Experinte au dovedit ca oamenii pot supravietui cu o alimentatie restrictiva ca de exmplu doar faina si apa, cel putin pentru o perioada de timp, dar nu s-ar dezvolta armonios cu asa un regim. Acest mod de hranire este dezastruos pentru rezervele nutritionale ale corpului, pentru vitalitatea lui si e departe de o hrana cu valoare nutritionala mare.

Din punct de vedere istoric, mutandu-se de la tropice, oamenii au inceput sa consume carnea animalelor, tuberculi si alte alimente de tipul carbohidratilor complexi, pentru a inlocui fructele si legumele pe care nu le mai gaseau cu usurinta. O serie de antropologisti considera ca, cultivarea semintelor si modul in care populatiile se bazau pe consumul lor dureaza doar de aprox.10000 de ani, aceiasi perioada in care oamenii au folosit in mod constant focul pentru prepararea hranei.
Dar, 10000 de ani, in evolutia umana, este o perioada prea scurta, insuficienta pentru ca fiziologia aparatului digestiv sa se poata acomoda degradarii pe care gatitul il produce hranei; pentru asta ar trebui cel putin 50000 de ani, pentru ca schimbarea sa apara. Si nici atunci, nu ne-am putea adapta cu pastrarea starii de sanatate, pierderilor de nutrienti si toxinelor create in urma procesului de gatire.
Neprocesate, unele alimente: carnea, grauntele, ar fi de nemancat sau neatragatoare pentru om. Gatitul permite “pacalirea” senzorilor de siguranta care, in mod normal, ne-ar impiedica sa ingeram aceste substante. Gatitul ne permite sa mancam si sa consideram “buna” hrana prelucrata cu care ne hranim. In cele din urma platim cu sanatatea, atunci cand de hranim in mod constant cu mancare gatita.
O alta problema ar fi continutul mare de grasimi din mancarea gatita, chiar unele alimente: carnea, grauntele, contin ele insile mai multe grasimi decat ar fi sanatos. Aceste grasimi nu sint intotodeauna “la vedere”. Ele sint absorbite de alimentele care contin amidon in procesul de gatire. Cartofii prajiti nu par grasi, ne place sa ne gandim la ei ca la o hrana cu carbohidrati; si totusi jumatate din caloriile pe care le contin provin de la grasimi. ... Nici banalul cartof copt nu poate fi considerat un aliment sarac in grasimi daca ii adaugam unde sau smantana...
Grasimea este ascunsa in structura carnii animalelor pe care le mancam, majoritatea avand un nivel ridicat de grasimi.
In urma diferitelor metode de gatire, se introduc in corp substante toxice pe care corpul trebuie sa le elimine. Consumul repetat de mancare gatita are ca rezultat marirea pancreasului, imbolnavirea ficatului, a inimii, a glandei tiroide, a suprarenalelor si a altor organe, ca urmare a expunerii indelungate la substante toxine combinat cu reducerea nivelului oxigenului din corp.
Produce de asemenea si schimbari dramatice in chimismul sangelui. Sistemul imunitar reactioneaza la ingerarea de hrana gatita ca la bacterii patogene, bacterii, ciupergi atacandu-le, trimitand o armata de celule albe sa le anihileze. Acest fenomen, asociat cu SIDA, nu se intampla cand consumam hrana vie/cruda.
O relatie stransa cauza-efect exista intre consumul de mancare gatita si incidenta cancerului,  a bolilor de inima, a obezitatii. Consumand hrana gatita stomacul se umple, dar celule corpului nu primesc substantele nutritive de care au nevoie. Aceste efecte atat de evidente ar trebui sa produca schimbari in mentalitate pentru a elimina problemele sociale si de sanatate, inainte de a deveni o masa critica.
... Putina lume intelege ca gatitul denatureaza proteinele din hrana, producand fuzionarea aminoacizilor cu legaturi enzimatice rezistente, ceea ce le impiedica sa fie desfacute. Ca urmare proteinele devin improprii hranirii corpului, toxice, daca nu pot fi mai  intai desfacute in aminoacizi individuali. Daca stuctura moleculara se schimba in urma actiunii diversilor factori: caldura, acid, radiatii ultraviolete, proprietatile originale se distrug afectand activitatea biologica.
Enzimele digestive nu pot desface cu usurinta molecule coagulate de proteine din momentul in care au fuzionat, pot doar partial sa le desfaca in polipeptide. Corpul nostru percepe aceste proteine partial desfacute, polipeptidele, ca “invadatori”, incercand sa le elimine prin rinichi. La randul lor, celulele rinichilor nu permit transportul cu usurinta al acestor sunstante, ceea ce provoada suferinta rinichilor, aparitia de nisip, pietre pana la “caderea” lor. Proteinele nedigerate produc de asemenea alergii, artrite,  sau alte afectiuni autoimune.


Carbohidrati

Trebuie sa incalzim carbohidratii tip amidon pentru a-I transforma in “dextrina”, facilitind astfel obtinerea glucozei. Din pacate, procesul de incalzire duce la caramelizarea acestor alimente cu complex de carbohidrati, determinind fuzionarea moleculelor intr-o pasta lipicioasa, de consistenta  melasei.  (dextrina si amidonul sunt principalii adezivi pe baza vegetala, utilizati in mod curent ca inlocuitori de lipici in cazul cutiilor de carton si a tapetului.) Organizmul  poate  extrage  probabil in jur de 70% din potentialul de energie din gatirea alimentelor pe baza de amidon.
Fuzionarea moleculelor de zahar apare in alimentele cu carbohidrati ca rezultat al temperaturii de preparare, chiar daca nu ne dam seama si determina producerea unui raspuns glicemic extrem de ridicat in organism. Nivelul zaharuli din singe creste imediat dupa ce consumam alimente bogate in carbohidrati, preparate la foc, In special a semintelor decorticate.  Daca vom continua sa incalzim alimentele cu continut de carbohidrati acestea se vor usca sau se vor inegri, asemenea feliilor de paine prajita arse.  La acest nivel carbohidratii sunt toxici, si carcinogeni.
Digestia in cazul carbohidratilor preparati la foc  este in mod tipic defectuoasa din cauza alimentelor bogate in  grasimi sau zaharuri alaturi de care sunt consumati , acest lucru favorizind fermentatia.
Compusii  fermentatiei sunt gazul, alcolul si acidul acetic. Alcolul este o  otrava protoplasmica care ucide orice celula cu care intra in contact. Acidul acetic in forma sa pura este recunoscuta ca otrava.  Diluat cu 19 parti de apa devine otet. Acidul acetic din otet ramine toxic indiferent de gradul de diluare.
Un motiv de ingrijorare  este “acrilamida” descoperita recent ca aparind in produsele  bogate in carbohidrati, in urma prepararii la foc. Acest potential pericol chimic a fost descoperit in 2002, de catre un cercetator suedez, aparind in concentratii mari in alimente. Un nivel ridicat de acrilamida se intilneste cu precadere in piine, biscuiti, cartofi prajiti si alte produse bogate in carbohidrati supuse la procesare uscata.

Grasimile

Tot felul de probleme aparute in urma procesului de hranire apar cand grasimile sint incalzite.
Grasimile incalzite interfereaza cu respiratia celulara, ducand la cancer si boli de inima. De asemenea ele reduc valoarea functionala a proprietatile antioxidante.
Gatite grasimile rancezesc rapid, punct in care devin carcinogene. Astfel, este important sa intelegem ca, in timp ce nucile proaspat prajite sint periculoase pentru noi, ele devin tot mai periculoase odata cu trecerea timpului. Cu cat alimentele grase sint expuse oxigenului din aer, cu atat mai mult nutrientii din ele sint degradati. Pastrarea biscuitilor deshidratati raw (crackers) avand la baza elemente cu grasimi,  zile sau saptamani nerefrigerate, este total gresit.
Multe dintre metodele de gatit : prajire in baie de ulei, la tigaie, pe carbuni,  fierbere, rumenire ... transforma grasimile in substante cancerigene, mai ales cand, de exemplu uleiurile si grasimile  vegetale nesaturate, sint reincalzite ca in cazul fast-food-urilor. Producatorii de alimente hidrogeneaza  grasimile nesaturate pentru a le prelungi termenul de valabilitate sau/si pentru a le imbunatati textura. Realizeaza acest lucru incalzindu-le si expunandu-le apoi hidrogenului cand sint sub presiune. Ingerarea grasimilor saturate blocheaza arterele si capilarele, reducand transportul oxigenului in toate partile corpului. Daca trebuie sa mancati grasimi prelucrate termic, cititi cu atentie etichetele si evitati acele produse care contin mai mult de 20% grasimi saturate. De asemenea evitati acele alimente care contin in lista componentelor uleiuri hidrogenate.

Apa

Apa este, dupa oxigen, cel mai important nutrient ca volum,  necesar. Gatitul scoate apa din alimente si o altereaza dramatic. Deshidratarea oxideaza nutrientii din alimente, scazand valoarea lor de hranire . Nu putem manca hrana gatita sau deshidratata ca apoi sa avem impresia ca, prin consumul de apa, sucuri sau alte suplimente vom recupera valoarea apei si substantele nutritive pierdute in acest proces. Acest mod de hranire nu se compara cu consumul zilnic de fructe si legume intregi bogate in apa. Ele sint cele mai perfecte filtre de apa din natura, si apa pe care o contin este cea mai pura si la indemana de pe pamint. Orice incercare de a purifica apa pe care o bem, este doar o incercare de a obtine replica apei pentru care am fost proiectati, cea din fructe si legume proaspete.
Intrebati-va: cat de “intreaga” este mancarea  a carei apa a fost extrasa? Cu siguranta apa din alimentele pe care le consumam este vitala, si nu ne putem dispensa de ea. Ar trebui sa fim preocupati de a avea zilnic in dieta alimente bogate in continut de apa . Alimente deshidratate sau suplimentele pudra, nu sint alimente “intregi” asa cum nici valoarea lor nutritiva nu este cea mai ridicata.

Micronutrientii

Multi alti nutrienti, vitamine, minerale, enzime, coenzime, antioxidanti, fitonutrienti si fibre sint denaturate, devitalizate in procesul de procesare la cald, lasand in urma niste produse eronat denumite alimente, sarace in calorii.

Mitul licopenului

Procesand alimentele la cald, nu obtinem nici un beneficiu din punct de vedere nutritional, dimpotriva este total in detrimentul persoanei care se hraneste cu o astfel de hrana. Sint unele exemple din care deducem ca, din unele alimente, la caldura, se elibereaza mai usor un numar de nutrienti, devenind mai usor disponibili celulelor noastre.  Asa este cazul licopenului din rosii sau al fierului si betacarotenului din legume. Pericolul vine din faptul ca, in acelasi proces de incalzire/gatire, o serie de substante nutritive, identificate sau nu, sint denaturate de caldura, in detrimentul celor care devin mai accesibile organismului la incalzire. Este posibil ca si cele care aparent sint mai usor asimilate, sa fie de fapt alterate intrun anumit grad la caldura.... Inca un argument in favoarea consumului de hrana cruda/vie, cu un echilibru perfect al substantelor nutritive pentru sanatatea noastra.


Beneficiile adoptarii unei diete RAW

- corpul nostru coopereaza mai usor in eliminarea toxinelor acumulate in timp si la normalizarea greutatii
- se obtine o hranire optima, deoarece vitaminele si alti nutrienti nu se mai pierd/distrug prin procesul de fierbere/gatire
- energia corpului este eliberata, ne mai depunandu-se toxine si alte reziduri deshidratate si greu de eliminat; rinichii si ficatul muncesc mai putin si tin mai usor sistemul curat
- digestia se face mai rapid, eliminandu-se toxicitatea care apare in urma proceselor de fermentare si putrefactie, a gazelor, a mirosului neplacut al fecalelor (cauzat de bacteriile anaerobe care desfac proteinele nedigerate din colon) la tranzite de peste 72 de ore; aceste proteine putrezite sint raspunzatoare de forme diverse ale bolilor colonului, inclusiv polipi si cancer
- cei care au o dieta RAW (chiar si cu un continut ridicat de grasimi) pierd excesul de greutate, observa o curatarea a sinusurilor, o respiratie imbunatatita, un somn mai odihnitor, o piele mai curata, eliminarea unei cantitati mai scazute de mucozitati, o crestere a energiei si o sporire
 a claritatii mintii
- sangele este mai curat si celulele rosii transporta oxigenul proaspat catre toate celule corpului, permitand o vindecare pe un plan mai subtil si mai greu de observat
- daca se respecta versiunea raw-vegana a dietei 80/10/10 zice Graham, insemnand si eliminarea tuturor felurilor de sare si condimente, se vor elimina toate rezidurile de grasimi si de apa din tesuturi; trebuie avut in vedere, insa, sa se consume destule calorii
- o astfel de dieta inseamna si mai putine raceli, dureri, disparitia acneei si nu in ultimul rand  indepartarea simptomelor persistente ale diabetului si Candidei
- o durata mai mare si o calitate imbunatatita a vietii

Tranzitia de la mancarea gatita la hrana Raw

Aceasta trecere se poate face usor daca se creste progresiv procentul de hrana cruda. Se poate incepe cu hrana vie la micul dejun, apoi ca parte a mesei de pranz, crescand cantitatea la inceputul mesei ... cand rezultate apar nivelul motivatiei va creste si el si va fi tot mai usor sa ne hranim astfel. Desi sintem dependenti emotional de multe dintre felurile de mancare gatite cu care sintem obisnuiti, in timp vom reusi sa ne detasam.

Simptomele detoxifierii: motiv de sarbatoare

Majoritatea oamenilor care trec la acest tip de hranire, vor avea temporar simptome de detoxifiere, deoarece corpul lor nu mai este supraincarcat in fiecare zi cu reziduri toxice. Simptomele apar cand corpul se curata si se vindeca in mod natural, eliberand toxinele in fluxul sanguin, toxine care e posibil sa fi fost ingropate adanc in tesuturi si organe de multi ani. Corpul este inteligent si va elimina aceste toxine intrun mod bland care necesita un efort minim cu minimum de suferinta.
Simptomele detoxifierii sint in general blande, dar pot avea in unele cauzuri grade diferite de disconfort: oboseala, guturai, durere de cap, modificari ale digestiei, pierderi de greutate, modificari ale pielii, scaderi ale presiunii sanguine, pana la diaree, voma, sau o serie de fenomene vechi care reapar, pentru a incheia un proces de vindecare intrerupt in trecut.
E posibil, ca la inceput, problemele de tipul existentei gazelor in intestine sa apara, pentru aceia care au suferinte ale sistemului digestiv. In intestine in asa numitele “buzunare” se pot retine resturi alimentare, care intra in fermentatie sau putrefactie si produc gaze. Pe masura ce intestinele se vindeca, nivelul gazelor va scadea. Acest tip de problema poate fi corectat daca se tine seama de o combinatie corecta a alimentelor. Toate aceste efecte ale detoxifierii sint de fapt o reactie a corpului care nu mai este iritat si fortat efectic sa functioneze.
Efectul secundar este o stare de oboseala, datorata “debransarii” de la influenta cafelei, a zaharului rafinat si a altor alimente excitante.

Legea efectului dual

Aceasta lege statueaza ca, in corpul nostru apar doua tipuri de raspunsuri in prezenta diferitelor substante, influente, forte, conditii: primul efect este cel mai acut dar de durata redusa; al doilea este mai putin intens, dar dureaza mai mult.
De exemplu atunci cand consumam cafea, primul efect este unul de revigorare. Cel secundar este vizibil de abia dupa incetarea primului, acela de a fi mai obositi decat inainte de a consuma cafeaua. Cu imaginea noastra fractionata despre starea de sanatate, observam numai primul efect ignorand efectele secundare cu influenta lor negativa.
Este bine de stiut ca pentru fiecare persoana perioada de detoxifiere este diferita in functie de gradul individual de vitalitate, sanatate, de mediu si de stilul de viata.
Trebuie adaugat ca, in fiecare zi, trecem prin procese de detoxifiere-retoxifiere, in masura in care absorbim zilnic toxine din mediul inconjurator si din hrana pe care o ingeram, iar corpul lucreaza sa le elimine. ...........
... Nu ar trebui sa combinam la o masa mai mult de alimente. Deoarece numai curatarea este necesara trebuie sa le consumam intro combinatie compatibila. Ideal ar fi sa mancam un singur aliment la o masa, dar  nu este gresit nici consumul  a 2-4 alimente la o masa, cand sint compatibile in procesul digestiei.
Pentru a simplifica procesul digestiei si a avea o digestie usoara in mod constant, putem selecta un numar restrans de alimente in functie de sezon si sa le repetam zilnic. De exemplu putem consuma intro zi numai banane la o masa cu cateva laptuci si putina telina si la masa cealalta salata cu lamaie si nuci. Se poate manca astfel pe toata perioada iernii. Vara putem manca pepene intro cantitate mai mare la o masa si la cealalta mango, piersici, alte fructe de vara si salata verde cu rosii. Ideea este sa consumam o hrana pentru care sintem adaptati biologi, a carei digestie se face cu un consum minim de energie si  care sa ne asigure cea mai buna stare de sanatate.... O varietate de fructe si legume ca hrana de-alungul anului vor asigura necesarul de substante hranitoare.
 Concluzia lui Graham este ca dieta pe care o propune 80/10/10 insemnand minimum 80%
din calori luate din carbohidrati, in primul rand din fructe dulci intregi, si maximum 10% din proteine si 10% din grasimi.