Cum te vezi cu ochiul mintii

Naikan este un cuvant japonez  care inseamna “ a privi in interior”, desi o traducere mai poetica ar fi “ a te vedea cu ochiul mintii”. Este o metoda structurata a introspectiei, care ne ajuta sa ne intelegem pe noi insine, relatiile noastre si natura fundamentala a existentei umane. Metoda Naikan a fost elaborata in Japonia in anii ’40 de catre Ishin Yoshimoto, un budist credincios din gruparea Pure Land. Spiritul sau profund religios l-a indreptat sa practice mishirabe, o metoda intensa de meditatie si introspectie. Dorind sa faca acest gen de introspectie accesibila si altora, el a conceput Naikan ca pe o metoda care sa poata fi practicata pe scara larga.
Impactul profund al sistemului Naikan a dus la utilizarea lui in alte zone ale societatii japoneze. Naikan ne largeste viziunea asupra realitatii. Este ca si cum, stand pe varful unui munte, trecem de la lentila de zoom, la una cu unghi larg. Acum ne putem bucura de o panorama mai larga, perspectiva pe care am avut-o initial a ramas inclusa in acest unghi mai larg, dar acum este completata si de ceea ce, mai inainte, era ascuns privirii si tocmai ce era ascuns face ca privelistea sa fie extraordinara.
Cele trei intrebari
Reflectia Naikan se bazeaza pe trei intrebari:
Ce am primit de la...?
Ce i-am oferit lui...?
Ce necazuri si dificultati i-am cauzat lui...?
Aceste intrebari asigura baza pentru reflectia asupra tuturor relatiilor, incluzandu-le pe cele cu parintii, prietenii, profesorii, fratii, colegii de serviciu, copiii si partenerii. Poti reflecta asupra ta insuti in raport cu animalele favorite, sau chiar cu diferite obiecte, cum ar fi masina sau pianul. Poti reflecta asupra unei perioade de timp anume, o zi sau o vizita la rude in timpul vacantei. In toate aceste cazuri dobadesti o viziune mai realista asupra comportarii tale si a acelui schimb – dau si iau-care a avut loc in cadrul relatiei.
Intrebarile in sine par destul de simple. Chiar si sunt. Profunzimea experientei, introspectia, ca si intelegerea ce pot veni din practicarea introspectiei, nu sunt rezultatul analizei intelectuale, sau al teoriilor complexe. Provocarea noastra este aceea de a vedea realitatea asa cum este ea. Aceste intrebari sunt simple solicitari de informatii pentru investigatia noastra asupra misterelor si miracolelor vietii.
Haideti sa incepem cercetarile cu prima intrebare:
Ce am primit de la...?
Cand iti examinezi relatiile cu altcineva, incepe prin a cauta sa vezi ce ai primit de la acel cineva. Azi dimineata, sotul, sotia, mama mi-a pregatit un suc proaspat de portocale. Mi-a spalat vasele de la micul dejun. Mi-a dat ceasul pe care il port. Aceasta este descrierea simpla si clara a realitatii. Atitudinea sau motivatia sotiei mele, a mamei mele nu schimba faptul ca am beneficiat de efortul ei. Deseori, noi luam astfel de lucruri ca si cum ni s-ar cuveni. Trecem in graba, de-a lungul zilei, fara sa dam prea multa atentie tuturor acelor lucruri “marunte”pe care le primimDar oare aceste lucruri sunt cu adevarat mici?
Ele doar par asa, pentru ca, atata timp cat avem parte de sprijin, atentia ni se indreapta in alta parte. Dar cand nu avem apa calda la dus sau ne-am pierdut ochelarii, aceste lucruri marunte ne capteaza atentia. Brusc, devenim constienti de adevarata valoare a apei calde si de vedere limpede.
Asa ca, te rog ca acum sa-ti faci timp cateva minute si sa incepi sa alcatuiesti lista cu darurile pe care le-ai primit in ultimele 24 de ore. Acest tip de reflectie zilnica se numeste Naikan zilnic. Nu esti supus la ingradirea de a-ti exprima relatia cu o singura persoana, ci ii poti include pe toti cei care te-au sprijinit pe parcursul zilei trecute.
Incearca sa fii exact si sa scrii toate elementele pe care ti le poti aminti. Ce ai mancat? Unde ai fost ieri? Cum te-au sprijinit ceilalti? Ti-a deschis cineva usa? Ti-a spalat cineva vasele, sau ai avut apa calda si detergent pentru spalatul vaselor? Ce anume te-a ajutat sa te speli pe dinti sau sa conduci masina? Acorda-ti zece minute ca sa faci o lista cat se poate de amanuntita. Cand ai terminat, te rog sa continui cu a doua intrebare.
Acum privim la a doua intrebare: Ce i-am oferit lui...?

Acest proces e o reconciliere care nu este doar practica, ci si spirituala, a relatiilor noastre cu altii. Imi datoreaza lumea ceva, sau ii datorez eu lumii ceva? Ii sunt eu indatorat mamei mele, sau ea este datoare fata de mine?
Uneori ne traim viata de parca lumea ne-ar datora ceva. “De ce nu am primit acea majorare de salariu?” “De ce a venit pizza atat de tarziu?” “Cum se face ca nu ma bucur de mai multa apreciere din partea sefului meu?” Nu ne place deloc cand ceilalti nu ne indeplinesc asteptarile si traim ca si cum ni s-ar cuveni orice ne dorim. Cand oamenii ne sprijina, noi consideram ca meritam, in mod firesc, eforturile lor, traind ca si cum am fi indreptatiti sa beneficiem de un astfel de efort.
Pe masura ce reflectam la viata noastra, incepem sa vedem realitatea ei. Ce este mai potrivit: sa trecem prin viata cu misiunea de a aduna ceea ce ni se datoreaza, sau sa trecem prin viata incercand sa ne platim datoriile fata de ceilalti?
Va rog sa mai stati zece minute si sa alcatuiti o lista cu ceea ce ati oferit altora, pe parcursul ultimelor 24 de ore. Poate ati dus pe cineva cu masina la o plimbare, sau i-ati pregatit cina. Poate ati dus pe cineva cu masina la o plimbare, sau i-ati pregatit cina. Fiti concreti si precisi.Ce ati facut efectiv pentru ceilalti?
Intrebarea finala: Neplacerile si dificultatile pe care le-ati cauzat.
Cel mai adesea suntem constienti  de modul in care ceilalti ne cauzeaza neplaceri sau dificultati. Poate ne taie cineva calea in trafic, ori poate omul care sta la coada in fata noastra la posta are o multime de pachete si ne face sa asteptam prea mult. Suntem foarte atenti cand observam asemenea incidente.
In schimb, foarte frecvent nu observam deloc cand noi suntem sursa neplacerilor sau a dificultatilor altora. Sau, daca observam, zicem ca “a fost o intamplare” sau ca “nu am vrut.”
Daca nu vrem sa vedem si sa acceptam acele evenimente in care am fost o sursa de suferinta pentru ceilalti, atunci nu ne putem cunoaste cu adevarat pe noi insine, si nici starea de gratie in care traim.
Alcatuiti in zece minute ca sa alcatuiti lista neplacerilor si dificultatilor pe care le-ati cauzat altora, in ultimele 24 de ore.
Acum ati examinat o mica falie din viata noastra de o zi, in incercarea de a vedea realitatea cu maximum de limpezime.
Ce puteti invata din aceasta investigatie? Verificati-va listele cu grija. De ce anume ati devenit constienti acum, de care nu ati fost constienti pana acum? Despre ce lucruri credeati pana acum ca vin de la sine? Ce trebuie sa faceti si ce trebuie sa faceti in alt fel? Acest tip de reflectie zilnica, sau Naikan cotidian, poate fi practicat cu douazeci-treizeci de minute inainte de culcare. Este cea mai simpla metoda a reflectiei Naikan. Fiecare exercitiu va va da ocazia de a examina un alt aspect al vietii voastre – o alta perioada de timp, o alta relatie sau fateta a comportamentului vostru...
Mai multe detalii despre aceaste metoda in cartea "Naikan. Recunostinta, stare de gratie si arta japoneza a introspectiei.", Gregg Krech, Editura For You