V-ati gandit ce mare minune e viata?
Cati am avut prilejul de a multumi indeajuns
pentru simplul fapt ca avem acest drept:
dreptul la viata...!!!!
Dreptul de a incepe o noua zi ca pe un dar suprem!
Dreptul de a iubi neconditionat!
Dreptul de a fi fericit pentru orice lucru - bun sau rau!
Fiecare om alege pentru ce sa traiasca.
Unii agonisesc. Altii calatoresc,
invata sau, mai rar, daruiesc...
Sunt si persoane care, incercand sa faca
putin din toate acestea,
acumuleaza renuntari...!
La final, nimeni nu ia nimic!
Daca am intelege cat de repede se termina totul
am sti, poate, mai usor,
sa selectam lucrurile cu adevarat importante...
Ne-am face ordine in tot si am trai fiecare zi
ca si cum nu ar mai urma o alta!
Insa, odata prinsi in vartejul zilelor, nu facem decat
sa ne macinam incet, pana la ultima picatura,
viata... Tineretea... Speranta...
Ce-ar fi sa spunem intr-o dimineata:
astazi voi trai in primul rand pentru mine...?
Fiecare ducem cu noi masura faptelor noastre.
Si, mai devreme sau mai tarziu,
invatam sa deosebim lucrurile esentiale!
Atunci, nimeni si nimic nu ne mai poate impiedica
sa le pretuim, dar, in egala masura, nu mai avem
scuza celui care nu a stiut acest lucru!
Nu mai avem voie sa gresim
confundand dreptul la viata
cu dreptul de a o irosi, daca tot ne-a fost data!
Cati am avut prilejul de a multumi indeajuns
pentru simplul fapt ca avem acest drept:
dreptul la viata...!!!!
Dreptul de a incepe o noua zi ca pe un dar suprem!
Dreptul de a iubi neconditionat!
Dreptul de a fi fericit pentru orice lucru - bun sau rau!
Fiecare om alege pentru ce sa traiasca.
Unii agonisesc. Altii calatoresc,
invata sau, mai rar, daruiesc...
Sunt si persoane care, incercand sa faca
putin din toate acestea,
acumuleaza renuntari...!
La final, nimeni nu ia nimic!
Daca am intelege cat de repede se termina totul
am sti, poate, mai usor,
sa selectam lucrurile cu adevarat importante...
Ne-am face ordine in tot si am trai fiecare zi
ca si cum nu ar mai urma o alta!
Insa, odata prinsi in vartejul zilelor, nu facem decat
sa ne macinam incet, pana la ultima picatura,
viata... Tineretea... Speranta...
Ce-ar fi sa spunem intr-o dimineata:
astazi voi trai in primul rand pentru mine...?
Fiecare ducem cu noi masura faptelor noastre.
Si, mai devreme sau mai tarziu,
invatam sa deosebim lucrurile esentiale!
Atunci, nimeni si nimic nu ne mai poate impiedica
sa le pretuim, dar, in egala masura, nu mai avem
scuza celui care nu a stiut acest lucru!
Nu mai avem voie sa gresim
confundand dreptul la viata
cu dreptul de a o irosi, daca tot ne-a fost data!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu